Prima duminică după sfânta şi slăvita sărbătoare a Paştilor poartă numele de Duminica Sfântului Apostol Toma, cel care prin necredinţa sa, a alungat din sufletele multor generaţii, îndoiala cu privire la învierea cea din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos.

Descurajaţi de moartea Învăţătorului, ucenicii se strâng împreună şi uşile fiind încuiate, stau ascunşi în casă de frica iudeilor. Mântuitorul le apare ucenicilor plin de lumină şi biruinţă şi le arată rănile lăsate pe trupul său de cei necredincioşi. El se prezintă ca un biruitor al morţii şi nu ca un om în agonie, sau suferind de durere din pricina rănilor care îi aduseseră moartea.

Sărbătoarea Intrării Mântuitorului nostru Iisus Hristos în cetatea Ierusalimului are o bogată semnificaţie duhovnicească, dar şi o însemnătate deosebită pentru toţi credincioşii ortodocşi.

Prin slujbele ţinute în Sfânta Biserică, credincioşii participă în mod real la viaţa Domnului Iisus Hristos. Slujbele închinate Mântuitorului, sau cele dedicate sfinţilor Săi, nu sunt simple acte comemorative, ci prin intermediul lor noi toţi putem urma vieţii Fiului lui Dumnezeu şi a sfinţilor.