În această duminică, numită Duminica Mare, Biserica sărbătorește praznicul Pogorârii Sfântului Duh deasupra apostolilor Mânuitorului. Acest praznic este sărbătorit la 50 de zile după Învierea Mântuitorului și la 10 zile după Preaslăvirea Sa prin Înălțarea la ceruri și șederea pe Tronul Sfintei Treimi, de-a dreapta Lui Dumnezeu Tatăl.

În această zi, cei care s-au ascuns 50 de zile de frica iudeilor, prin pogorârea Sfântului Duh, s-au îmbrăcat cu putere de Sus și au devenit martorii Lui în Ierusalim, în Iudeea și până la marginile pământului.

Pogorârea Sfântului Duh este descrisă în Faptele Apostolilor. Duhul Sfânt a coborât în chip de limbi de foc și a șezut pe deasupra fiecărui apostol. În acel timp, în Ierusalim erau prezenți mulțimi de iudei evlavioși nu numai din Țara Sfântă, ci și alte 15 etnii, și totodată, erau prezenți prozeliți – păgâni dintre neamuri care au primit religia mozaică. Manifestarea Duhului Sfânt a făcut ca ucenicii Mântuitorului să predice Învățătura Domnului în limbi străine și, astfel, toți iudeii, precum și păgânii, au rămas uimiți de lucrarea Duhului, întrucât auzeau, în limba lor, cuvântul apostolilor. Atunci, au primit credința adevărată 3000 de bărbați, fiind botezați cu Duhul Sfânt. Astfel, a fost întemeiată prima Biserică văzută din Ierusalim.

Duhul Sfânt este coetern împreună cu Tatăl și cu Fiul, fiind prezent în momentul zidirii Creației și mereu în istoria poporului ales. Aceștia i-a inspirat pe patriarhii Vechiului Testament, prorocii și drepții poporului ales. Totodată, Duhul Sfânt  a lucrat la Întruparea Mântuitorului.

Evanghelia de azi ne întărește, prin gura Mântuitorului, prezența Duhului Sfânt: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui, Sfântul Evanghelist Ioan făcând precizarea: Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-l primească acei ce cred în el. Căci nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.

La Cina cea de taină, Mântuitorul a vorbit apostolilor despre alt Mângâietor, Duhul adevărului, vorbind despre Duhul Sfânt trimis de Tatăl, în numele Fiului. Așadar, trimiterea Duhului Sfânt este o trimitere deodată de la Tatăl și de la Fiul. Mântuitorul zice însă clar că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și doar trimiterea sa în lume este lucrare comună a Tatălui și a Fiului.

Duhul Sfânt este numit Duhul Adevărului, arătând că nu orice comunitate creștină are Duhul Sfânt în mijlocul ei, ci numai acea care păstrează neschimbat și nealterat Adevărul evanghelic.

Așadar, există legătură între Duhul Sfânt și singura Biserică propovăduitoare a Evangheliei – Biserica răsăritului, întrucât, numai mărturisirea Adevărului revelat de Dumnezeu prin Fiul ne oferă libertatea, care se manifestă prin lucrarea Duhului Sfânt.

Duhul Sfânt este închinat împreună cu Tatăl și cu Fiul, fiind deoființă cu Ei, din eternitate cu Tatăl și cu Fiul. Duhul Sfânt a fost trimis în lume ca să întemeieze, prin lucrarea Lui, Biserica și, prin Biserica, să înveșnicească prezența și lucrarea Mântuitorului Nostru Iisus Hristos cel înviat și preaslăvit.

Sfântul Apostol Pavel ne învață că Duhul Sfânt din sufletul nostru ne aduce la rugăciune și, trebuie să nu Îl stingem prin nepăsarea noastră, ci să Îl menținem permanent aprins. Prezența Duhului Sfânt în om îl curăță de zgura păcatului, îl face mădular fierbinte al Bisericii lui Iisus Hristos și plin de lumină, capabil să lumineze celor din apropiere. Acest foc trebuie întreținut mereu prin credință, prin împlinirea Scripturilor și numai așa Duhul Sfânt va rodi darurile Sale.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google +  a evenimentului.