În duminica a douăzeci și treia după Rusalii s-a făcut citire în sfânta evanghelie de la Luca despre vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor. Această pericopă seamănă foarte mult cu cea din duminica a cincea după Rusalii când Sfântul Apostol Matei ne relatează vindecarea nu a unuia, ci a doi demonizați și tot în ținutul Gadara, sau al gherghesenilor. Ambii evangheliști plasează vindecarea după potolirea furtunii pe mare, și ambii evangheliști prezintă aceași dialog dintre Hristos și îndrăciți.

Evanghelia de astăzi ne amintește cât de actuală este lupta pe care sufletul fiecăruia o duce cu puterile întunericului. Imaginea demonizatului este una cât se poate de degradantă: locuia în morminte, era gol, iar diavolul căuta să îl batjocorească și să îi ia viață în fiecare zi. Doar puterea lui Dumnezeu face ca acest lucru să nu fie posibil.

Pe cât de minunată este vindecarea demonizatului, pe atât de șocantă este reacția gherghesenilor, care în loc să se bucure pentru aproapele lor și pentru că Hristos le adusese pace și liniște în hotarele cetății lor, se hotărăsc să îl alunge, neputând trece peste pierderea materială a bogățiilor lor.

Gherghesenii, erau o populație mixtă formată din evrei și din neamuri, și astfel legea veche nu le permitea creșterea și consumul cărnii de porc. Răutatea diavolului se vede în repeziciunea cu care ucide animalele. Aici se vede iubirea de oameni cu care Dumnezeu înconjoară până și pe cei care se leapădă de El, adică pe îndrăciți, care altfel ar avea soarta porcilor. Îndrăcirea este stare de decadenţă maximă la care poate ajunge firea umană. Ea este opusul sfinţirii sau îndumnezeirii omului, care este scopul vieţii pe pământ.

Evanghelia de astăzi este una cât se poate de actuală, întrucât în multe cazuri și noi ne facem ca și gherghesenii, prigonitori ai lui Dumnezeu și iubitori de patimi și de porci. Trebuie să îl primim pe Hristos în societatea noastră, în familia noastră și în viața noastră. Acest lucru se face prin spovedanie și împărtășanie deasă, dar și prin alegerea unor modele solide care să ne fie exemplu, așa cum sunt Mântuitorul Iisus Hristos, dar și sfinții săi.