Evanghelia care s-a citit în această Duminică are un mesaj foarte important pentru cei care cred în dumnezeirea Domnului Iisus Hristos dar și în faptul că El este doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, iar mesajul este unul cât se poate de simplu: acela al recunoștinței.

Prin minunea tămăduirii celor zece leproși Mântuitorul vrea să atragă atenția asupra egalității dintre neamuri (întrucât le oferă vindecare tuturor celor care vin la El și nu căută să tămăduiască doar pe cei din neamul său). Însă tocmai samarineanul care era de alt neam, este cel care ne dă o lecție de dragoste, smerenie și recunoștință, fiind singurul care se întoarce să mulțumească lui Dumnezeu pentru vindecare.

În acele vremuri, evreii erau singurii care credeau în Dumnezeul Cel Adevărat și erau singurii care cunoșteau Legea lui Moise și poruncile dumnezeiești. Din nefericire, aceștia, prinși de un formalism exterior, nu considerau important să pună în aplicare, sau să lucreze poruncile din Lege.

În acest cadru istoric vedem pe cei zece leproși care cer cu insistență Mântuitorului să îi vindece de cumplita boală care îi ținea în izolare totală față de cei din jur. Atunci, ca și acum, lepra era o boală care nu avea tratament, și fiindcă era foarte contagioasă, cei care sufereau de ea erau obligați să părăsească comunitatea, ducându-și traiul departe de cetate și trăind din mila rudelor și a cunoscuților.

Se întâmpla ca unele persoane să se vindece și de această cumplită boală, iar cei care prin Lege aveau dreptul să constate vindecarea erau doar preoții de la templu. Mai mult, cei vindecați erau obligați de Legea mozaică să aducă jertfă de mulțumire. Din această cauză Mântuitorul îi trimite pe cei zece leproși la preoți, ca aceștia să constate tămăduirea lor de boală și să aducă jertfa cuvenită.

În drumul lor spre cetate toți cei zece leproși se fac bine. Însă doar unu, și acela de neam străin, se întoarce la Mântuitorul Iisus Hristos pentru a-I mulțumi. Și deși samarineanul nu respecta Legea mozaică, sufletul său curat îl îndeamnă să se întoarcă spre a mulțumii Vindecătorului său. Doar el înțelege Cui trebuie să fie recunoscător pentru această tămăduire, și Îl recunoaște pe Mântuitorul drept Dumnezeu Adevărat.

Deși toți cei bolnavi au primit vindecare din acea cumplită boală, doar samarineanul primește și tămăduire sufletească „Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit.”

Evanghelia care s-a citit astăzi ne învață să fim recunoscători lui Dumnezeu, să îi mulțumim pentru tot binele trupesc și sufletesc pe care ni-l dă, dar și pentru faptul că suntem creștini, că am fost izbăviți de patimi și pentru faptul că ni s-au deschis ușile Raiului. Apoi trebuie să nu uităm să mulțumim și să Îl slăvim pe Dumnezeu, când Acesta ne ascultă rugăciunile noastre cele bune. Și nu în ultimul rând trebuie să conștientizăm faptul că Mântuitorul este singurul doctor al sufletelor și al trupurilor noastre, Cel ce poate vindeca orice boală care după puterile noastre ar fi incurabilă.