Vezi! Credinţa ta te-a mântuit

Evanghelia de astăzi este o mărturie a marii iubirii pe care Dumnezeu ne-o poartă și, mai ales, a faptului că nicio clipă din viața noastră nu Îi este străină. El poate să răspundă de câte ori avem nevoie și, niciodată, nu ne va lăsa în suferințele și neputințele noastre.

Mântuitorul Se apropia de Ierihon însoțit de mulțime de oameni care aveau cereri și rugăminți multe. În tot acest zgomot, glasul unui orb nu a rămas neauzit. Acesta avea o credință puternică, adevărată și nădăjduia în Dumnezeu, așa cum ne arată purtarea sa.

Aflând de venirea lui Iisus, orbul a simțit că aceasta este scăparea lui și atunci începe să strige către Acesta: Iisuse, Fiule al Lui David, fie-Ți milă de mine. Așadar, el era încredințat că Iisus este Dumnezeu.

Din nefericire, oamenii din jurul orbului nu numai că nu îl ajutau, ci îl sileau să tacă. Dar orbul nu era descurajat, ci mai tare striga. Mântuitorul cunoștea sufletul acestuia și l-a întrebat: Ce voiești să-ți fac? Orbul I se adresează ca unui Dumnezeu: Doamne, să văd! Iar Iisus îi răspunde simplu: Vezi! Credința ta te-a mântuit. Puterea credinței este mare și mare este harul lui Dumnezeu. Orbul a primit lumina ochilor, dar și vindecarea sufletului său. Înțelegem, așadar, că boala intervine când ne îndepărtăm de Dumnezeu.

Mai departe, după vindecarea sa, vedem cum orbul L-a urmat cu recunoștință pe Mântuitor, devenind mărturisitor și misionar.

Din această Evanghelie înțelegem importanța credinței pentru schimbarea vieții noastre, pentru îndreptare. Trebuie să știm cum să prețuim darurile primite de la Dumnezeu.

Trebuie să înțelegem, totodată, valoarea rugăciunii persistente, stăruitoare și să nu ne descurajăm când ne rugăm lui Dumnezeu, chiar dacă nu primim imediat ceea ce cerem. Dumnezeu ne va da mereu ceea ce avem nevoie la timpul potrivit. Trebuie, așadar, să sporim rugăciunea către Dumnezeu pentru noi, dar și pentru cei din jur. Urcușul în credință și către Dumnezeu este nelimitat și, niciodată, nu putem spune că am făcut prea mult în relația noastră cu El.

Fără credință, viața omului este disperată, pierdută și fără valoare. Orbul, având credință, era mai luminat, deși nu vedea. Pe de altă parte, cei din jurul lui, deși priveau cu ochii trupești, erau cu adevărat orbi sufletește deoarece nu Îl vedeau pe Dumnezeu .

Evanghelia de azi e și un îndemn în a lupta cu nepăsarea. Dumnezeu așteaptă mereu de la noi să luptăm cu credință și să Îl mărturisim față de cei din jurul nostru.

Dumnezeu să ne dea lumina credinței, să Îl facem prezent în viața noastră ca toți ceilalți să Îl slăvească pe Dumnezeu și să se întoarcă la El ca fii credincioși.