Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.

În a doua duminică după Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, bisericile ortodoxe autocefale își prăznuiesc, fiecare în parte, sfinții care s-au născut din neamul lor, sau care s-au nevoit pe meleagurile lor. Și Biserica Ortodoxă Română îi cinstește în această a doua duminică după Rusalii, pe sfinții români care ridică neîncetat rugăciuni pentru neamul nostru.

Aceste duminici de la Pogorârea Sfântului Duh și până în ziua de astăzi, țin să ne aducă aminte despre rostul omului pe pământ, acela de a se sfinți prin lucrarea și cu ajutorul Duhului Sfânt. În societatea contemporană materialistă, sfințenia pare un lucru de neatins, o poveste frumoasă aparținând unui timp de mult apus. În cel mai optimist dintre cazuri, creștinul zilelor noastre privește sfințenia vieții personale ca pe un lux și nu ca pe unicul scop din viață.

Prin întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, viața omului a intrat într-o nouă dimensiune și a căpătat un nou sens. Astfel sfințirea vieții și dobândirea Duhului Sfânt au ajuns un lucru prioritar pentru fiecare credincios, care îl iubește pe Dumnezeu.

Domnul nostru Iisus Hristos a trăit pe pământ o viață fără de păcat, arătându-ne și nouă creștinilor că este cu putință să alegem în viața noastră doar cele bineplăcute lui Dumnezeu. Cei care îl iubesc pe Dumnezeu și pun în practică poruncile Lui, primesc Harul Duhului Sfânt, iar Acesta este Cel care îi înfrânează de la păcate și îi sfințește, iar omul ajunge prin viața curată să își sfințească atât sufletul, cât și trupul.

Așadar SFINȚII sunt oameni simpli, la fel ca și noi, dar care și-au dorit să trăiască pe pământ o viață curată, și care atunci când au primit Duhul Sfânt, s-au îngrijit să îl sporească neîncetat. Astfel privind la viața sfinților, oricine poate vedea cum aceasta oglindește viața Mântuitorului Iisus Hristos.

Dacă citim viețile sfinților care împodobesc zilnic calendarul nostru, ne dăm seama că sfințenia nu este o utopie, ci este chiar viața normală a creștinului. Sfințenia ni se dăruiește în biserică, prin Duhul Sfânt, atunci când participăm cu evlavie la Sfintele Taine, iar nouă nu ne rămâne decât să răspundem afirmativ acestei chemări.

Duminica Sfinților Români ne reamintește nouă ca popor, care sunt rădăcinile noastre și care este istoria noastră ca neam. Poporul român este singurul popor ortodox de neam latin, înconjurat de o lume slavă, popor care s-a născut creștin și care și-a păstrat identitatea națională datorită credinței drepte în Fiul Dumnezeului Celui viu.  Tot ceea ce are mai valoros țara noastră s-a născut sau a izvorât din sânul Sfintei Biserici.

Din nefericire sunt și creștini nepracticanți sau ignoranți care se ridică împotriva poruncilor lui Dumnezeu și a propriei credințe. De aceea trebuie să luptăm să lăsăm ca moștenire copiilor noștri nu bunuri materiale trecătoare, ci credința cea dreaptă în Dumnezeu, având conștiința că un neam lipsit de sfinți este un neam care nu știe să își trăiască veșnicia.