Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

Evanghelia care s-a citit în această duminică ne pregătește sufletește pentru frumoasa călătorie care ne așteaptă în Postul cel Mare și care ne conduce spre învierea Domnului Iisus Hristos.

Fiecare duminică din perioada triodului ne învață câte o virtute esențială pentru desăvârșirea și urcușul noastru spre înviere. Astfel: vameșul Zaheu ne arată ce înseamnă râvna de a-i urma lui Hristos și de a ne îndrepta greșelile pe care le-am făcut; fariseul ne învață care este rugăciunea care place lui Dumnezeu; fiul risipitor ne arată că niciodată nu este prea târziu să te smerești și să te întorci înapoi la Tatăl tău; duminica înfricoșătoarei judecăți ne învață cum să îl descoperim pe Dumnezeu în aproapele nostru. Evanghelia dinaintea începutului postului ne explică care este pasul pe care trebuie să îl facem pentru a iubi pe toți oamenii: Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre.

Mântuitorul Iisus Hristos vorbește de foarte multe ori în evanghelia sa despre roadele iertării. În parabola datornicului vedem că trebuie să iertăm aproapelui nostru greșelile pe care ni le-a făcut, la fel cum și Stăpânul nostru ni le iartă pe ale noastre. Apostolul Petru este sfătuit de către Mântuitorul să ierte celor care-i îi greșesc de şaptezeci de ori câte şapte. Tot Domnul ne învață împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă, adică să iertăm pe toți cei care ne greșesc pentru a putea avea conștiința liniștită. Înșăși rugăciunea domnească spune: Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Așadar iertarea este o obligație a unuia față de altul și nu o opțiune. Suntem obligați să ne iertăm aproapele, ca unul care este egalul nostru. Iertarea este, așadar, primul pas spre iubirea desăvârșită.

Lumea în care trăim astăzi este atât de tulburată și zbuciumată, și pentru că suferă din cauza neiertării, adică nu se luptă să caute iertarea lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește ca fiecare om care greșește să se întoarcă și să fie iertat. El ne încredințează de iertarea Sa atunci când mergem la părinții duhovnici și cerem iertarea pentru păcatele pe care le-am făcut, primind dezlegare de păcate.

Protopărinții noștri au fost izgoniți din Rai, tocmai pentru că au evitat să își ceară iertare pentru neascultarea lor, dând vina unul pe altul pentru păcatul pe care l-au făcut. Să căutăm ca prin post, rugăciune și fapte bune să ajungem din nou la starea lui Adam, celui dintâi.