Un înger al Domnului se cobora în scăldătoare...

Perioada de la Sfintele Paști și până la Rusalii este o perioadă a luminii, perioadă în care îl vedem pe Domnului Iisus Hristos biruitor asupra morții, iadului și al răului. Evangheliile care se citesc în această perioadă ne relatează diferite minuni săvârșite de Mântuitorul, dar și discuții teologice înalte.

Duminica de azi ne pune înainte vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda care pătimea de peste treizeci și opt de ani. Toate aceste minuni stau mărturie în Sfânta Evanghelie pentru ca noi să credem că Mântuitorul este Fiul lui Dumnezeu și crezând viață veșnică să avem.

Scăldătoarea de la Vitezda era un loc care strângea numeroși bolnavi, pentru că un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut. Această scăldătoare era o realitate a vremii, pentru că altfel, acele mulțimi de oameni nu ar fi așteptat acolo vindecarea care le venea din cer. Această scăldătoare slujea Templului de la Ierusalim, deoarece aici erau aduse și spălate oile, care mai apoi erau aduse jertfă.

Mântuitorul vine special la acest loc al suferinței pentru a vindeca un bolnav care pătimea de mai bine de treizeci și opt de ani. El îl vindecă pe slăbănog după ce îl întreabă: Voieşti să te faci sănătos? Domnul Iisus îl întreabă pe paralitic nu pentru că nu știa că acesta își dorește vindecarea, ci pentru a dezvălui faptul că bolnavul nu și-a pierdut credința în Dumnezeu și nici nădejdea că va fi vindecat de El.

Fiul lui Dumnezeu îl face sănătos într-o clipă, spre uimirea celor care îl știau cât de bolnav este. Nu mai este nevoie de venirea îngerului din cer, căci de față este chiar Domnul Îngerilor. Vindecarea are loc într-o zi de sâmbătă, adică în ziua de sărbătoare ținută de evrei, tocmai ca să ne dăm seama că Hristos este mai mare decât acea zi și că nimic nu ne mai oprește să săvârșim binele, mai ales în ziua închinată Domnului.

Evreii se îngrijesc să afle cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Ei nu vor să vadă vindecarea unui om, care era bolnav de aproape o viață, și nici nu se bucură că acesta a dobândit vindecare după treizeci și opt de ani. Singurul lucru care îi preocupă, pare a fi călcarea zilei de odihnă...pentru a face bine unui om bolnav.

Creștinismul, ca și religie, este osândit în zilele noastre, ca și pe vremea Mântuitorului Iisus Hristos. Tot timpul este atacată Biserica Lui, poruncile Sale, fiind înlocuite cu ideologiile unor oameni pătimași și muritori, ideologii care nu pot străbate veacurile.

Atunci când ne sunt prezentate unele neputințe ale unor slujitori ai Domnului, să nu uităm că Biserica, ca și instituție, este formată tot din oameni, oameni crescuți în societatea în care trăim cu toții. Mântuitorul ne învață că nu trebuie să judecăm păcatele sau neputințele aproapelui, ci doar scăderile sau patimile noastre personale. Judecata aproapelui este una distructivă și care nu ne zidește sufletul în niciun fel.

Evanghelia ne arată că și Apostolii care au văzut minunile făcute de Mântuitorul, din cauza neputinței omenești, s-au lepădat de El, au fugit de frică să nu fie prigoniți și omorâți și ei, au stat ascunși în casă pentru a nu fi prinși de iudei, etc. Nici un creștin nu îi judecă pe apostoli pentru neputințele lor, cu atât mai mult cu cât vedem că absolut toți și-au încununat viața prin mucenicie.

Diavolul batjocorește oamenii, făcându-i să se judece și să se urască între ei, situație care nu duce la soluționarea problemelor, ci la adâncirea lor. Domnul Iisus Hristos este prezent în mijlocul creștinilor prin Sfânta Euharistie și prin Tainele Bisericii, prin intermediul cărora ajungem din simpli oameni, sfinți și casnici ai lui Dumnezeu. Acesta este adevăratul motiv pentru care slujitorii diavolului doresc ca oamenii să se rupă de Dumnezeu și să stea departe de Biserică.

Creștinii trebuie să aibă mereu mintea trează și să ia aminte ca absolut nicio ispită să nu îi despartă de Dumnezeu. Evanghelia de astăzi ne îndeamnă să fim credincioși și fideli lui Dumnezeu, și indiferent de ispitele prin care trecem să nu ne pierdem încrederea în El.