Toţi murmurau…că a intrat să găzduiască la un om păcătos

LUCA 19/1 Şi intrând, trecea prin Ierihon. 2 Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. 3 Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. 4 Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. 5 Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. 6 Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. 7 Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. 8 Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. 9 Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.10 Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

  • Evanghelia duminicii de astăzi ne vorbește despre o minunată întoarcere la Dumnezeu a unui om care pentru o perioadă lungă de timp a slujit lumii și averilor. Acest om pe care îl pomenește evanghelia de astăzi este Zaheu,  care era mai marele vameșilor.
  • Vameșii erau acele persoane care colectau taxele datorate statului, pe care ulterior le înaintau stăpânirii romane. Acești aveau un mandat de cinci ani de zile, timp în care nu se dădăeau înapoi de la a se îmbogăți pe spatele confraților lor.
  • Dacă acum cateva duminici am văzut cum Domnul Hristos a redat vederea unui orb din naștere, astăzi Îl vedem cum tămăduiește orbirea sufletului lui Zaheu, întorcându-l spre ceea ce este cu adevărat important în viață, spre suflet și spre mântuire.
  • Pocăința nu înseamnă numai regret pentru păcatul săvârșit, ci o desăvârșită întoarcere către Dumnezeu coroborat cu lepădarea desăvârșită a patimilor.
  • Gândirea Mântuitorului nu se potrivește cu gândirea păcătoasă a oamenilor. Astfel, acolo unde omul vede păcat și corupție, Dumnezeu vede pocăință și schimbare. Așa se face că Fiul lui Dumnezeu primește să intre în casa mai marelui vameșilor, și tot El nu se rușinează să stea la masă cu femeia păcătoasă care-i spăla cu mir cinstitele Sale picioare. Din nefericire, și noi cei de astăzi, ne așezăm în locul Lui Dumnezeu, judecând și osândind pe aproapele nostru, fără să-l cunoaștem și fără să cercetăm cu seriozitate acțiunile acestuia.
  • Cinstea pe care Mântuitorul Iisus i-o face mai marelui vameșilor, acceptând invitația acestuia de a veni în casa sa, îl determină pe acesta să se schimbe complet și să lepede pe loc viețuirea sa cea veche.
  • Zaheu își însoțește vorbele de fapte, și chiar atunci renunță la jumătate din averea sa, pe care a luat-o nedreptățind pe cei nevinovați, făgăduind să îndrepte și toate celelalte nedreptăți săvârșite. O singură persoană consemnată de evanghelie, a mai fost dispusă la o asemenea jertfă: văduva săracă care și-a dat toată averea sa: cei doi bănuți pe care îi mai avea.
  • Zaheu este un model demn de urmat în societatea noastră românească, foarte tulburată de păcate, de lăcomie, de corupție. Zaheu ne învață cum să folosim bogățiile câștigate cu nedreptate pentru a restabili ordinea în societate și pentru a ne apropia cu tot sufletul de Dumnezeu.
  • Un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Zaheu se păstrează la o mănăstire coptă, nu departe de așezământul românesc de la Ierihon.
  • Dumnezeu poposește în casa sufletului fiecăruia dintre noi, numai dacă noi ne dorim acest lucru, dacă ne urcăm deasupra patimilor care ne tulbură și dacă primim cu drag să ne coborâm prin smerenie, atunci când El ne cere acest lucru.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.