Tată, am greşit la cer şi înaintea ta!

Luca15 Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii.11 Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Atunci el le-a împărţit averea.12 Dar nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânări.13 Şi, după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă.14 Şi, ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii.15 Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.16 Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!17 Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;18 nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.19 Şi, ridicându-se, a venit la tatăl său. Dar, încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.20 Atunci i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.21 Iar tatăl a zis către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;22 apoi, aducând viţelul cel îngrăşat, înjunghiaţi-l ca, mâncând, să ne veselim,23 căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.24 Iar fiul cel mare era la ţarină. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.25 Atunci, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea.26 Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.27 Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga.28 Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.29 Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat30 Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.31 Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat pierdut era şi s-a aflat.32

  • Evanghelia de astăzi ne prezintă parabola fiului risipitor, țesând în fața ochilor noștri întregul firul al vieții a doi tineri, cu două firi și două viețuiri total diferite.
  • Tatăl nu este nimeni altul decât Dumnezeu, iar cei doi fii ai săi suntem noi oamenii, cu firile noastre total diferite, fie plecate spre păcat, fie spre desfrânare, fie spre invidie, fie spre mândrie.
  • Tatăl cel Ceresc își iubește ambii fii, și pe cei tineri care se îndepărtează de El, și pe cei mai bătrâni, care deși stau lângă El pricep totuși, foarte puțin din dragostea Sa.
  • Fiul cel mic luându-și partea care considera el că i se cuvenea, a petrecut în desfătări și și-a cheltuit toată averea în iubiri și relații mincinoase, fiind însă lepădat de toți atunci când a pierdut averea.
  • Fiul cel mic își ucide tatăl mai înainte de vreme, o dată pentru că îi cere averea care se lasă copiilor la finalul vieții, prin testament, iar mai apoi pentru că părăsește casa părintească.
  • Dându-și seama de mizeria sufletească și trupească în care se afla, fiul cel mic a zis ca se va duce la tatăl său și îi va spune: Tată, am greșit la cer şi înaintea ta. Atunci a realizat importanța iubirii mântuitoare a tatălui său. Toți avem aceste momente în care ne dăm seama că am greșit în fața Lui Dumnezeu și este important să alegem pocăința și nu deznădejdea.
  • Fiul risipitor a ales smerenia și să se întoarcă la părintele lui. Toți trebuie sa ne întoarcem mereu către El, către casa părintească, adică Biserica Sa.
  • Fiul s-a întors în casa părintelui așa cum trebuie să facem toți când ne trezim din păcat, din amorțirea sufletului.
  • Tatăl – chipul Lui Dumnezeu nu l-a întrebat pe fiul lui unde e averea, nici nu l-a mustrat pentru plecarea sa sau pentru faptul că a stat departe de cei dragi, ci l-a primit cu bucurie. De aceea, decizia imediată a părintelui a fost să i se aducă fiului haina lui cea dintâi, adică să fie repus în cinstea sa de fiu. Tot astfel și noi, prin pocăință și rugăciune, vom fi așezați în starea de început, curată și luminată, a sfântului botez. Dumnezeu ne așteaptă atunci când rătăcim pe căile greșite.
  • Fratele cel mare, deși a trăit mereu alături de tatăl său, s-a întristat de bucuria părintelui care l-a primit în casa lui pe fiul risipitor.
  • Așadar, Evanghelia de azi ne cheamă să reflectăm la atitudinea fiului cel mic, dar și la cea a fiului cel mare. Toți ne împărțim în două categorii: risipitori ai darurilor Lui Dumnezeu, îndepărtați de El și farisei care nu se depărtează de Dumnezeu dar, cultivându-și credința întru-un mod egoist, devin insensibili, izolați și rupți de realitatea iubirii Lui Dumnezeu.
  • Nu trebuie să Îl cinstim pe Dumnezeu din teamă, ci din iubire sinceră. Evanghelia de azi ne arată că există cale de mântuire pentru toți oamenii, indiferent de păcatele pe care le-au făcut. Ceea ce ne trebuie este smerenia, distingerea păcatului, întoarcerea la Dumnezeu și viețuirea în virtute.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.