La jumătatea Sfântului și Marelui Post, Biserica Ortodoxă a rânduit să se cinstească sfânta și de viață făcătoarea cruce, pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos. Răstignirea și Învierea sunt două evenimente strâns legate unul de celălalt și din acest motiv Sfânta Biserică a înălțat la mijlocul Postului Patimilor sfânta cruce spre a ne trezi conștiința și spre a ne face să reflectăm la pătimirile și învierea Mântuitorului, la patimile noastre, dar și la învierea care ne vine prin biruirea acestora.

Sfânta Biserică a rânduit de-a lungul anului mai multe zile de cinstire a Sfintei Cruci. Ziua de astăzi este importantă prin faptul că ne face să reflectăm mai mult la învierea cea din morți, care a venit în urma răstignirii pe cruce a Domnului.

Până la Hristos crucea era simbol al morții, fiind o unealtă de tortură pentru cei mai răi delicvenți ai societății. Răstignindu-se pe ea, Hristos sfințește crucea și o face simbol al vieții, biruință asupra duhurilor celor rele, plină de putere tămăduitoare.

De la crucea care sfințește apa botezului, la crucea purtată de creștini la gât, la crucea de la căpătâiul celui decedat, creștinii sunt însoțiți pe tot parcursul vieții de acest semn dătător de viață.

În evanghelia care s-a citit astăzi, Mântuitorul îi îndeamnă pe cei care vor să vină după El: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Aceste cuvinte ne îndeamnă la asumarea crucii, adică în locul unde Dumnezeu ne-a rânduit, fie că este căminul nostru, fie că este serviciul unde ne câștigăm existența, noi trebuie să ne armonizăm viața personală cu poruncile Evangheliei, și astfel să slujim în fiecare clipă Lui. Așadar trebuie să facem din lucrurile și situațiile zilnice tot atâtea prilejuri de mântuire și sfințire a vieții noastre, dar și a celor din jurul nostru.

Mântuitorul Iisus Hristos a purtat crucea întregii umanități, iar prin pătimirea de pe cruce a biruit păcatul lumii, eliberându-l pe om din ghearele morții și deschizându-i ușile Raiului. Noi oamenii purtăm doar greutatea propriei noastre cruci, pe care ne răstignim păcatele personale, pentru a ne prezenta în fața lui Dumnezeu curați și lipsiți de patimi. Astfel prin purtarea crucii noi ne sfințim viața.

Cuvântul Mântuitorului este unul foarte actual, într-o societate secularizată și plină de idei umaniste, care nu urmărește altceva decât să Îl scoată pe Dumnezeu în afara societății, și să îl așeze pe om în locul Lui. Întemeietorii acestor ideologii lipsite de Dumnezeu cunosc foarte bine faptul că prin cultivarea lucrurilor imorale, nesănătoase și păcătoase, omul se desparte de Dumnezeu și începe să trăiască numai pentru trup, devenind robul propriilor simțuri, care îl transformă din făptură divină în animal nesimțitor.

Mântuitorul Iisus Hristos nu dorește nici boala, nici nefericirea, nici sărăcia și nici lipsurile sau neajunsurile oamenilor, ci dorește să ne înalțe mintea spre lucrurile cu adevărat importante și nepieritoare din viața noastră. Concluzia evangheliei de astăzi este: Ce-i va folosi omului, dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?

Aceste cuvinte ale Mântuitorul Iisus Hristos ne fac să medităm serios la faptele, gândurile și trăirile noastre. Oare prin acestea noi facem voia lui Dumnezeu sau suntem plăcuți înaintea Lui?

Cât timp trăim pe acest pământ ni se oferă șansa de a ne pocăi pentru păcatele noastre și de a ne întoarce la Tatăl cel Ceresc. Biserica ne cheamă să ne întoarcem la normalitate, la Dumnezeu, prin Sfintele Taine care ne curăță de patimi și ne sfințesc. O viață trăită egoist, departe de Dumnezeu este o viață plină de suferință, eșec și neîmplinire.

Dumnezeu este izvorul binelui și El ne oferă și ne dăruiește toate bunătățile cele cerești și pământești. În schimb nu vrea altceva de la noi decât să ne asemănăm Lui. Cine cinstește pe om mai mult decât Creatorul lui?