Şi era acolo fântâna lui Iacov

”Ioan 4  În vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său.5 Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a așezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.6 Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau!7, fiindcă ucenicii Lui se duseseră în cetate ca să cumpere de mâncare.8 Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, Care eşti iudeu, ceri să bei apă, de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.9 Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie. 10 Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie?11 Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi au băut din ea el însuşi şi fiii lui şi turmele lui?12 Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși,13 dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu va mai înseta, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare, spre viaţă veşnică.14 Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.15 Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.16 Femeia a răspuns și a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat,17 căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus.18 Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti Proroc.19 Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.20 Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.21 Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este.22 Dar vine ceasul, şi acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că și Tatăl astfel de închinători Își dorește.23 Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.24 I-a zis femeia: Știm că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate.25 Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.26 Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Și se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi? sau: Ce vorbeşti cu ea?27 Iar femeia şi-a lăsat găleata și s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:28 Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva Aceasta este Hristos?29 Și au ieşit din cetate şi veneau către El.30 Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă.31 Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi.32 Ziceau, deci, ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?33 Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui Care M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui.34 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele, că sunt albe pentru seceriş.35 Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţă veșnică, pentru ca împreună să se bucure şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.36  Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul.37 Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.38 Și mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.39 Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.40 Și mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui.41 Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii.42

  • În Evanghelia de astăzi, Mântuitorul Hristos Se întânește cu o femeie samarineancă și poartă un dialog edificator, atât pentru ea și pentru locuitorii acelei cetăți, cât și pentru noi.
  • La acele vremuri, între samarineni și iudei nu exista comuniune, întrucât în Samaria, oamenii nu se închinau doar Lui Dumnezeu, ci și idolilor păgâni, cunoscuți în timpul robiei asiro-babiloniană. De aceea, la reconstruirea templului din Ierusalim, galileenii și iudeii nu au primit ajutorul samarinenilor, întrucât credința lor era alterată.
  • Mântuitorul vine la fântâna lui Iacov și tema centrală a dialogului purtat cu femeia samarineancă este apa, ca sursă a vieții pământești și ca mijloc pentru dobândirea vieții veșnice.
  • Iisus Hristos, izvor nesecat de apă vie, a venit în Samaria care se regăsea pe atunci în secetă duhovnicească.
  • Mântuitorul îi cere apă din fântână și, în schimb, îi oferă femeii apa cea vie spre dobândirea vieții veșnice. Apa vie este însuși Duhul Sfânt trimis în lume spre călăuzirea noastră.
  • Mântuitorul face o separație clară între trup și suflet. În timp ce sufletul se hrănește cu apa cea duhovnicească, pentru a nu mai înseta, trupul își potolește setea cu apa izvorâtă din pământ.
  • Până la venirea Mântuitorului, nimeni nu a beneficiat de apa cea vie, spre sfințire.
  • Omul îl primește pe Domnul Hristos și crede în El, și atunci devine el însuși izvor de apă vie. Sfinții, pe care îi cinstim pentru viața și jertfa lor, sunt izvoare nesecate de apă vie și mijlocitori în fața Lui Hristos pentru noi.
  • Femeia samarineancă nu a înțeles ce îi spune Mântuitorul, fiindcă ea se raporta doar la apa fizică, necesară trupului. Înțelegând neputința ei, Mântuitorul îi arată că este proroc, dezvăluindu-i acesteia trecutul ei.  Așadar, pentru ca aceasta să înțeleagă cuvântul Lui Dumnezeu, era nevoie de o minune, de o lucrare revelatoare. Atunci, femeia a înțeles că Cel care este înaintea ei nu este un simplu iudeu, ci un om al Lui Dumnezeu.
  • În continuare, femeia vrea să se lămurească cu privire la locul corect de închinare. Mântuitorul îi răspunde printr-o revelație, atât pentru ea cât și pentru noi: nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Înainte numai la Ierusalim se aducea jertfă pentru împăcarea poporului cu Dumnezeu. Dar Mântuitorul îi spune că a venit ceasul, adică momentul jertfei Lui pe cruce, când, prin Hristos, omul se va putea închina oriunde, prin duh și adevăr. Această închinare se va răspândi în toată lumea, aducând jertfe nesângeroase pentru a ne împărtăși prin Trupul și Sângele Mântuitorului. Aceasta este închinarea în care noi ne găsim, despre care vorbește Iisus Hristos, dorită de Tatăl și fiind lucrare a Duhului Sfânt.
  • După acest dialog, femeia cheamă toată cetatea să vină în întâmpinarea Lui Hristos.
  • Noi toți suntem asemenea femeii din Samaria, preocupată mai mult de lucrurile pământești. Dacă sufletele noastre, aride din punct de vedere duhovnicesc, vor fi hrănite de harul dumnezeiesc, acestea vor deveni roditoare.
  • După cum trupul poate fi potolit în sete doar cu apă, tot astfel sufletul poate fi potolit, în setea sa duhovnicească, prin Cuvântul Lui Dumnezeu.
  • Să primim cuvântul Evangheliei și pe Iisus Hristos în sufletele și trupurile noastre, împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele Său, pentru a deveni izvor de apă vie pentru noi și pentru cei din jurul nostru, spre dobândirea vieții veșnice.

Mai multe fotografii puteți vedea accesând următorul link.