Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze

Evanghelia de astăzi ne relatează o minune pe care Mântuitorul a săvârșit-o într-o zi de sâmbătă prin vindecarea unei femei gârbove. În sinagogă, Iisus Hristos vede o femeie suferindă, care nu I se adresează sub nicio formă Acestuia, dar pe care El o dezleagă de păcate și o vindecă. Neputința femeii dura de 18 ani, timp în care aceasta nu putea privi nici oamenii și nici cerul. Hristos o dezleagă de neputință punându-i mâna pe cap, întocmai ca duhovnicii după spovedirea păcatelor.

Lucrarea diavolului era prezentă în viața femeii, făcând-o gârbovă de păcate, așa cum suntem toți, încovoiați din pricina neputințelor și greșelilor noastre.

După înfăptuirea minunii, mai marii religioși ai poporului Iudeu nu s-au bucurat, ci, dimpotrivă, au certat mulțimea care a venit să se vindece chiar în ziua sâmbetei. Mai marele sinagogii nu a avut curaj să Îl înfrunte direct pe Hristos, dar El îi răspunde și, odată cu el, și celorlalți ce credeau în același mod: Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, și nu-l duce să-l adape? Așadar, a vindeca un om în zi de sâmbătă este mai important decât a hrăni un animal, întrucât omul este cununa întregii Creații.

Vedem cum oamenii simpli s-au bucurat împreună cu Hristos, iar ceilalți, care Îl pizmuiau, s-au rușinat, pentru ca erau robiți de litera legii și nepăsători față de semeni și de problemele acestora.

De multe ori arătăm fățărnicie în relația cu Dumnezeu și cu oamenii din jurul nostru, atunci când doar buzele noastre apără Cuvântul, dar cu inima suntem departe de El. Or, Mântuitorul tocmai asta condamnă: pe omul fără demnitate, fără caracter și fără umanitate, atitudine care este în antiteză cu poruncile Lui.

Iisus Hristos Se adresează fariseilor dur, ca nicăieri în toată Evanghelia, întrucât omul fals este cel mai periculos pentru sine, dar și pentru oamenii din jurul lui și pentru societate. Mai marele sinagogii era în acest fel și înșela poporul prin vorbe meșteșugite, când el se afla, în realitate, departe de Dumnezeu și de adevărata credință ori ascultarea de El.

Din Evanghelia de azi înțelegem că există o gârbovire a minții și a sufletului, atunci când noi refuzăm să privim cerul și să așteptăm răspuns. Trebuie să alergăm la Dumnezeu mereu și nu doar ca o ultimă speranță, ci pentru vindecarea noastră permanentă de neputințe și de păcate. Atunci când nu mai suntem observați de nimeni în durerea noastră, Dumnezeu ne are mereu în vedere, așa cum am văzut și în Evanghelia de azi, când femeia gârbovă nu I S-a adresat Mântuitorului, iar Acesta a venit către ea și a dezlegat-o de bolile sale.

Trebuie să luăm cuvintele Mântuitorului ca un izvor adăpător pentru a găsi calea către Adevăr. Trebuie să ne rugăm pentru pace, liniște, putere și demnitate și să trăim mereu cu nădejdea mântuirii sufletului.

 

Fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.