Samarineanul Milostiv model de iubire și dăruire creștină

Ortodoxia a cinstit astăzi Duminica a XXV-a după Rusalii, fiind rânduită a se citi la Sfânta Liturghie pericopa evanghelică care expune pilda samarineanului milostiv, exemplu sugestiv de iubire și solidaritate față de cei suferinzi.

În cuvântul de învățătură rostit de Părintele Arhimandrit Nectarie Șofelea, Starețul Mănăstirii, s-a explicat faptul că această pildă rostită de Mântuitorul Hristos trimite către întreaga istorie a mântuirii. Astfel coborârea omului de la Ierusalim la Ierihon și atacul acestuia de către tâlhari, simbolizează căderea omului în păcat și alterarea chipului lui Dumnezeu în om. Omul acesta este desfigurat de patimile egoiste și împresurat de ispitele diavolilor. Preotul și levitul care trec pe lângă cel bolnav arată degradarea conștiinței celor care aveau datoria să călăuzească poporul spre Dumnezeu. Pentru ei legea Vechiului Testament era doar o formalitate ce trebuia îndeplinită. Samarineanul milostiv este cel ce preînchipuie pe Mântuitorul Hristos, cel care „neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat”. (Matei 8, 16 - 17; Isaia 53, 5), El este Cel ce trecea pe cale, El este Cel care S-a coborât din ceruri, din sânul Preasfintei Treimi, ca să ne curețe de patimi, să ne izbăvească de demoni și să tămăduiască toată boala și neputințele omenirii.

Samarineanul îl duce pe cel căzut între tâlhari la o casă de oaspeți, loc ce prefigurează Biserica lui Hristos, locaș a mântuirii sufletelor noastre. Biserica este locul în care omul este vindecat de povara păcatelor, prin mărturisirea și iertarea păcatelor și prin împărtășirea tainică cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, care ne pune la dispoziție spre însănătoșire cei doi dinari, adică Scriptura Vechiului și a Noului Testament, în vederea dezvoltării noastre pe mai departe în armonie cu învățăturile cele dătătoare de viață. Pe de altă parte cei doi dinari, simbolizează iubirea pe care omul este dator să o poarte față de Dumnezeu și față de aproapele, prin care patimile egoiste se înăbuşe iar sufletul se bucură de libertatea iubirii milostive a lui Dumnezeu.

Cât privește promisiunea pe care samarineanul o face gazdei, că la întoarcere îi va răsplăti pentru eventualele cheltuieli pe care le va mai întreprinde, aceasta trimite la a doua venire a Mântuitorului pe pământ, moment în care va răsplăti fiecăruia după faptele sale, criteriul judecății fiind iubirea milostivă manifestată față de aproapele nostru.