Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău

Evanghelia de azi ne pune înainte o pildă pe care Mântuitorul a rostit-o înaintea ucenicilor și a celor ce Îl urmau. Această pericopă se citește în preajma începerii postului Nașterii Mântuitorului Hristos, pentru ca noi să ne pregătim să primim în sufletele noastre, rodul de mântuire.

Aflăm că un om cobora pe drumul din Ierusalim spre Ierihon, fără să ni se spună numele acestuia ori apartenența la un popor. Acest drum era în acea vreme anevoios și foarte primejdios, din cauza tâlharilor care atacau trecătorii și îi deposedau de bunurile lor. Omul din Evanghelia de azi a fost și el bătut, tâlhărit și abandonat la moarte. Pe acest drum a trecut un preot al legii vechi și, ulterior, un levit care, deși l-au văzut, au trecut pe lângă el. Nu cunoaștem motivele acestui gest de ignorare dar putem presupune că avea la baza Legea lui Moise, care interzicea preoților și leviților să atingă persoanele care au murit pentru a nu se spurca.

Înțelegem însă că nu întâmplător Mântuitorul specifică faptul că primele persoane care au trecut pe lângă cel rănit și nu l-au luat în seamă erau iudei, iar a treia persoană, care se oprește să ajute, era samarinean. Știm că iudeii disprețuiau samarinenii pentru că aceștia, iudei la origine, aveau credința alterată și își amestecaseră neamul, prin căsătorie, cu persoane din alte popoare. Mântuitorul ne arată în schimb că Evanghelia se adresează lumii întregi, și nu numai unui popor.

Samarineanul se apleacă asupra celui tâlhărit, îi spală rănile și îl duce la o casă de oaspeți. Sfinții părinți ne zic că samarineanul din Evanghelie este Însuși Mântuitorul iar drumul despre care se vorbește în pildă este chiar viața noastră. Plecarea omului din Ierusalim în Ierihon este izgonirea omului din Rai, care, odată plecat, a început să fie lovit și rănit de demoni care pricinuiesc suferință și moarte. Pentru a supraviețui, omul avea nevoie de ajutor din faptul că un preot și un levit i-au trecut pe alături înțelegem că învățătura Vechiului Testament nu era nici cea ajutătoare, nici cea mântuitoare, ci era doar calea către Hristos. Așadar, era nevoie de venirea Lui ca să ridice păcatul de la om și să aducă învățătura care conduce spre desăvârșire.

Samarineanul, care este Hristos, a venit în întâmpinarea celui căzut și i-a pansat rănile cu untdelemn și vin aceste două elemente reprezrntând Botezul și Euharistia, cele două Taine care tămăduiesc sufletele noastre. Prin botez devenim fii ai Celui Preaînalt, iar prin Euharistie primim Viață și intrăm în comuniune cu Mântuitorul. Mai departe, samarineanul îl aduce la casa de oaspeți, are grijă de el, îi da gazdei doi dinari pentru a continua îngrijirile și îi spune acesteia că va da înapoi tot ce va mai cheltui cu el;  prin toate acestea ni se arată faptul că Mântuitorul nu îl abandonează niciodată pe om. Din tâlcuielile Sfinților părinți reiese că această casă de oaspeți este Biserica lui Hristos, iar cei doi dinari sunt slujbele și rânduielile sfinte ale Bisericii, cele din care ne luăm hrana duhovnicească.

Prin urmare, Evanghelia rostită azi ne reamintește că Mântuitorul este Viața noastră și că El S-a întrupat pentru salvarea noastră din suferințele trupești și sufletești. Vedem smerenia Mântuitorului Care, sub chipul samarineanului, are grija de noi toți și ne scapă din căderile în mâinile tâlharului nevăzut care caută să ne îndepărteze de la calea spre Viață.

Să nu uităm că atunci când nu mai e nicio speranță, Hristos este singura noastră salvare iar El ne cheamă pe toți să ne împărtășim cu El pentru a dobândi Viața cea veșnică.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.