Pilda celor poftiți la cina Domnului

Biserica a sărbătorit astăzi Duminica a XXVIII-a după Rusalii, fiind rânduită a se citi la Sfânta Liturghie pericopa evanghelică care descrie pilda celor poftiți la cină.

La Sfânta Liturghie imediat după citirea Evangheliei, părintele arhimandrit Policarp Chițulescu a ținut un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți în care a arătat că cina despre care se vorbește în pildă nu este alta decât Cina Domnului, iar motivele invocate de cei care s-au scuzat sunt pricinile care ne depărtează pe noi de comuniunea cu Hristos.

Astfel adeseori noi care suntem chemați la cină, adică cei care suntem chemați să ne cuminecăm, să Îl primim pe Hristos și să ne asumăm toate responsabilitățile vieții creștine, invocăm în schimb diferite pretexte precum țarina, cele 5 perechi de boi sau femeia.

Fiecare din cele trei motive ale neparticipării la cină descriu o stare de robie a omului. Astfel, cel care invocă faptul că nu poate participa la cină pentru că și-a luat țarină este omul robit de materie, omul care aleargă după lucruri trecătoare, care caută cu disperare să își sporească avutul și care în viața sa tumultoasă, plină de griji și de preocupări trecătoare nu își mai face timp și pentru Dumnezeu. În vâltoarea vieții sale, grija față de cele veșnice devine o preocupare tot mai rară și tot mai abstractă, materia devenind scopul vieții sale.

Cel care invocă faptul că și-a luat cinci perechi de boi și că dorește să îi încerce, este omul robit de slujirea simțurilor sale. Acest număr reprezintă de fapt cele cinci simțuri ale omului, iar boii reprezintă animalitatea, iraționalitatea, căutarea omului de a slujii simțurilor sale trupești cu orice chip, prea puțin dedicându-se nevoilor sale sufletești.

Iar cel de-al treilea, care invocă faptul că și-a luat femeie este omul stăpânit de patimile trupești, cel care tăvălindu-se în noroiul păcatului nu poate să își ridice mintea către cele cerești, trupul său fiind cel care îl robește, dar și cel care îi servește drept idol.

Așadar observăm că omul care nu se desprinde de slujirea excesivă a trupului, fie prin grija pentru cele materialnice, fie prin satisfacerea în mod animalic a simțurilor pervertite, fie prin căutarea de plăceri trupești, nu este vrednic de Hristos și de Cina Lui.

Hristos Dumnezeu ne cere ca să participăm la cina Lui, curățiți de păcate, plini de iubire și responsabilitate duhovnicească. De aceea, omul care răspunde chemării Sale, începe să se cunoască pe sine, cenzurându-și pornirile păcătoase, prin fapte de iubire revărsate asupra celor din jur, el nu se mai preocupă de felul în care și-ar putea alimenta patimile egoiste, ci devine altruist și îngăduitor față de neputințele semenilor săi, înăbușind spinii păcatelor sale prin iubirea manifestată față de Dumnezeu și față de aproapele.