Pentru aceasta a venit Hristos pe pământ, nu ca să fugă de ocările noastre, ci ca să le nimicească!

Biserica Ortodoxă a cinstit astăzi Duminica dinaintea Nașterii Domnului, zi în care se face pomenirea strămoșilor după trup ai Domnului. În cuvântul de învățătură rostit de părintele arhimandrit Nectarie Șofelea, starețul mănăstirii, s-a arătat că această enumerare a strămoșilor Mântuitorului Hristos prezentă în Sfânta Evanghelie are rolul de a arăta că Hristos Dumnezeu a fost și om adevărat, fiind urmașul lui Avraam și a regelui David, după cum vorbesc și profețiile Vechiului Testament.

În genealogia Mântuitorului observăm și oameni drepți precum Avraam, Isaac și Iacov dar și oameni păcătoși sau de neam străin, precum Tamar care naște pe Fares și pe Zara din păcatul incestului, Rahav desfrânata sau Rut moabiteanca. Acest lucru arată faptul că Mântuitorul Hristos prin întruparea Sa a luat firea umană cea căzută în păcat și a restaurat-o prin jertfa Sa de pe cruce, eliberând pe om din robia păcatului și a morții. Cât privește personajele de alt neam prezente în genealogie, acestea pe de-o parte smeresc îngâmfarea iudeilor pentru semeția și orbirea de care au dat dovadă, iar pe de altă parte arată că Mântuitorul S-a întrupat și S-a jertfit pentru a răscumpăra nu numai poporul evreu din păcat, ci toate neamurile care de acum sunt chemate să vină la cunoștința adevărului.

Despre acest lucru Sfântul Ion Gură de Aur spune: „Dacă aș face genealogia unui om vestit, de bună seamă că aș trece sub tăcere astfel de strămoși. Dar când fac genealogia lui Dumnezeu întrupat, trebuie nu numai să n-o ascund, ci s-o spun în auzul tuturor, spre a arăta puterea lui Dumnezeu și purtarea Sa de grijă. Că pentru asta a venit Hristos pe pământ, nu ca să fugă de ocările noastre, ci ca să le nimicească. După cum nu ne minunăm că a murit, ci pentru că a fost răstignit – deși răstignirea era o ocară. Dar cu cât a fost mai de ocară, cu atât L-a arătat mai iubitor de oameni. Tot așa trebuie să spunem și despre nașterea Lui. Nu este drept să ne minunăm numai că a luat trup și S-a făcut om, ci că a voit să aibă astfel de neamuri, că nu I-a fost rușine de păcatele noastre.”

Așadar poporul ales devine în cele din urmă poporul celor credincioși, care prin Nașterea, Patimile, Răstignirea, Învierea și Înălțarea Mântuitorului Hristos la Cer, dobândesc dezlegarea blestemului strămoșesc, și posibilitatea de a ajunge la desăvârșire, adică la îndumnezeire, omul cel curățit de păcate împărtășindu-se în veșnicie de iubirea milostivă a Preasfintei Treimi.