Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine

Evanghelia de azi ne înfățișează o realitate veche, dar actuală. Ne arată că oamenii s-au împărțit în bogați și săraci, dar Mântuitorul nu vorbește cu simpatie față de niciuna dintre aceste categorii, pentru că El îi iubește pe toți la fel.

Vedem cum Lazăr, săracul plin de bube care stătea la poarta bogatului, are un nume, adică nu și-a pierdut identitatea de creație a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, bogatul nu are nume pentru că faptele lui îl făcuseră să-și piardă umanitatea, interesul pentru cel de lângă el, fiind lipsit de iubire.

Atitudinea lui Lazăr ne vorbește de suferințele sale, dar, mai presus de aceasta, ne vorbește de calitățile lui. Acesta nu se revoltă împotriva lui Dumnezeu și nu îl condamnă pe cel bogat, deși nu avea nici firimiturile care cădeau de la masa acestuia. Lazăr era nu numai sărac, ci și bolnav și singur. Așa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, atunci când îți oglindești nefericirea ta în fericirea altuia, nefericirea ta devine și mai mare. Lazăr era martor la bogăția unui necredincios, a unui desfrânat, dar nici atunci nu a cârtit. Aceasta în condițiile în care atunci nu exista Legea Harului, deci Lazăr nu putea să se aline cu credința în înviere. Lazăr nu avea pe nimeni împreună pătimitor ori care să îi aline suferințele. Mai mult, a îndurat prejudecata lumii împotriva săracilor.

Tocmai pentru răbdarea sa în chinuri, la moartea sa a fost luat de îngeri și dus în sânul lui Avraam.

În nevoi și în dureri vedem puterea lui Dumnezeu, și nu atunci când primim lucruri trecătoare care ne îndestulează. Numai prin răstignire, oamenii pot ajunge la înviere.

În continuare, vedem cum bogatul ajunge în iad și caută ajutorul lui Avraam, rugându-l pe acesta să îl trimită pe Lazăr să îi aline setea.

Prin aceasta trebuie să înțelegem că trebuie să vedem și să cercetăm omul de lângă noi, să îi fim aproape și să îl tratăm cu iubire. Prin credința în Dumnezeu se leagă om cu om și om cu Dumnezeu. Noi Îl cunoaștem pe Dumnezeu prin cel de lângă noi. Omul este chip al lui Dumnezeu, prin urmare singura cale de a-L cunoaște pe Dumnezeu este prin cei ce ne sunt aproape. Fără credință nu avem puterea și motivația de a iubi aproapele.

Chinul bogatului ajuns în iad era singurătatea mistuitoare în contraponderea bucuriei lui Lazăr aflat în sânul lui Avraam.

Fiecare din noi ne găsim în ipostaza bogatului pentru că la poarta sufletului nostru mereu așteaptă un Lazăr cu care putem să împărțim din darurile pe care Dumnezeu ne-a binecuvântat. Să ne ajute Dumnezeu să îl căutăm pe omul de lângă noi și să îl încurajăm pentru că aceasta este bogăția pe care o putem dărui.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.