Pace vouă!

Evanghelia din a doua Duminica după Paști ne relatează momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos s-a arătat ucenicilor Săi, încredințându-l și pe Toma de Învierea Sa.

Întrucât a lipsit în Duminica Învierii, apostolul Toma nu putea să înțeleagă cum cineva poate învia din morți, deși asistase la alte trei învieri, pe care Mântuitorul le făcu-se și în prezența sa.

Trebuie să înțelegem faptul că apostolii erau foarte zdruncinați în urma morții șocante a Învățătorului lor, cu atât mai mult cu cât apostolii îl vedeau pe Domnul ca pe un împărat lumesc, care ar fi trebuit să scape poporul de tirania romanilor.

Domnul se arată ucenicilor pentru a-i încredința de Învierea Sa din morți. El vine prin ușile încuiate, intrând ca Unul care nu avea trup, dar purtând pe trupul Său semnele crucii. El nu este duh sau nălucă, ci Însuși Fiul lui Dumnezeu.

La prima arătare a Domnului, apostolul Toma nu era cu restul ucenicilor, iar când aceștia îi vestesc Învierea Învățătorului, Toma primește cu îndoială spusele fraților săi. Peste o săptămână, Mântuitorul vine special pentru Toma ca să îl încredințeze de Învierea Sa. Toma îl recunoaște pe Iisus drept Dumnezeu adevărat și Om adevărat: Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Rânduiala dumnezeiască face ca Toma să nu fie împreună cu restul apostolilor decât a două duminică după Înviere, tocmai pentru a-i încredința până și pe cei mai sceptici dintre oameni de faptul că a biruit moartea. Domnul se bucură de faptul că Apostolul Toma l-a recunoscut, după ce l-a văzut, dar îi fericește pe cei care nu au căutat „probe” pentru a crede în Învierea Sa.

Faptul că s-a îndoit în credință și a căutat să vadă el însuși minunea Învierii Domnului, a fost de folos apostolului Toma, cel căruia i-au căzut sorții să propovăduiască evanghelia în partea Indiei, într-o zonă plină de necredință și îndoială.

Societatea postmodernă în care trăim, ne inoculează ideea că nu are importanță în ceea ce crezi, sau cum crezi, atâta timp cât crezi în ceva, orișice afară de Dumnezeul adevărat. Diavolul vine cu teoria că Dumnezeu nu există, că el nu există, există doar omul contemporan, care are libertatea de a săvârși absolut orice lucru care îi trece prin cap. Astfel, omul se îndepărtează de Dumnezeu, și se face pe sine dumnezeu, făcând din propria sa viață o nesfârșită alergare după pofte și plăceri vremelnice.

Învățătura societății în care trăim, aceea că toate religiile sunt bune și că toți se închină la același Dumnezeu, nu este altceva decât o mare înșelare. Viața veșnică ne vine numai prin Iisus Hristos Cel înviat din morți, de aceea și apostolii Săi și-au pus viața pentru ca noi să aflăm adevărul despre Fiul lui Dumnezeu.