Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu

În această Sfântă Evanghelie Îl vedem pe Mântuitorul Iisus Hristos, ca în multe alte dăți, însoțit de Sfinții Apostoli și de mulțime multă. Din mulțime a venit la El un tânăr bogat, un dregător, așa cum este descris în traducerile mai vechi ale acestei evanghelii. Acesta L-a întrebat ce trebuie să facă pentru a avea viața veșnică; tânărul era învățat să aibă, iar pe lângă tot ce avea omenește, voia să aibă și Împărăția lui Dumnezeu. El era bogat, dar nu și ignorant - era preocupat de slujirea lui Dumnezeu. Acest lucru reiese din faptul că, în momentul în care Mântuitorul îi spune că trebuie să respecte Legea lui Moise, el răspunde că pe acestea le-a păzit din tinerețile sale. În cele ce urmează, tânărul află de la Mântuitorul o altă cale de mântuire, superioară păzirii poruncilor și care duce la desăvârșirea pe care o căuta. Aceasta este vinderea averilor și urmarea lui Hristos, întocmai punctul slab al tânărului, care pleacă trist când aude acest răspuns. În concluzie Mântuitorul spune: Mai degrabă va intra cămila prin urechile acului decât un bogat în Împărăția lui Dumnezeu! În unele traduceri ale evangheliei de astăzi, în loc de cămilă apare cuvântul camila, funia groasă cu care se leagă vapoarele la țărm. Mai degrabă va intra funia aceea groasă prin urechile acului decât un bogat în Împărăția Cerurilor.

Înțelegem din evanghelia de astăzi că există o cale sigură care ne duce spre Dumnezeu, cea a respectării poruncilor Lui. Noi nu trebuie decât să ne deschidem sufletul și să le primim pe acestea cu toată inima noastră. Pe lângă aceasta mai există o cale, cea a desăvârșirii, care presupune ca noi să nu ne alipim de nimic pământesc. Averile despre care vorbește Mântuitorul înseamnă, de fapt, tot ceea ce este lumesc și care ne împiedică să ne apropiem de Dumnezeu. În acest mod, Mântuitorul ne arată că nu bogăția este un păcat de moarte, ci lipirea inimii de ea. Din această cauză, oamenii foarte bogați care pierd totul într-un timp foarte scurt nu își mai regăsesc echilibrul și își iau de multe ori viața. Când ne punem încrederea totală în ceva lumesc, pieritor, nu mai avem nicio nădejde dacă pierdem acel lucru pentru că suntem fără Dumnezeu. Cea de-a doua cale este mai înaltă și, de aceea, și mai grea de urmat pentru că noi ne lipim inima orice altceva din jurul nostru, mai puțin de Dumnezeu. Aceasta ni se întâmplă pentru că pe cele de lângă noi le vedem și suntem tentați de ele, devenindu-ne o piatră de poticnire în lipirea noastră de Dumnezeu.

Ca leac pentru depășirea acestei ispite avem modelul sfinților, care au reușit să se dezlipească de tot ce este pământesc. Există multe exemple de oameni bogați care nu au pus preț pe bogăția lor. Avraam era unul dintre cei mai bogați oameni din vremea sa, dar striga ca este pământ și cenușă. Iov a fost un om foarte bogat, iar Dumnezeu a îngăduit multe rele asupra lui, însă el nu și-a pus inima în averi și bogății. Iosif din Arimateea, membru al sinedriului, a luat Trupul Mântuitorului de pe Cruce; nu oricine avea posibilitatea să aibă un mormânt nou săpat în piatră în Ierusalim, iar el l-a dăruit Domnului. Asemenea acestor oameni sunt și tinerii pomeniți astăzi, Sfinții Mari Mucenici Ecaterina și Mercurie. Sfânta Ecaterina era bogată, înțeleaptă și frumoasă și își dorea un mire pe măsura ei. Printr-un călugăr din pustie a ajuns să-L cunoască pe Mântuitorul, s-a botezat și s-a unit cu El. Acesta este un exemplu al unui om care a lăsat tot pentru Hristos, inclusiv viața, urmând calea mai strâmtă.

În viața noastră în lume putem să exersăm această lepădare treaptă cu treaptă, începând cu noi înșine. Dacă vede lupta noastră, Dumnezeu vine cu Harul Său și împlinește ceea ce trebuie astfel încât noi să biruim tot ce este rău în noi. În toată viața noastră trebuie să ne gândim necontenit la alipirea de Dumnezeu.

Astăzi avem și prilej de bucurie datorită sfințirii Catedralei Mântuirii Neamului, care este singurul eveniment cu adevărat marcant din anul Centenarului. În acest moment din viața noastră trăim istoria așa cum au trăit-o înaintașii noștri, prin construirea unei Catedrale-emblemă, fapt pentru care trebuie să fim mândri. Ea este ducerea la împlinire a gândului strămoșilor noștri. Să ne ajute și pe noi Dumnezeu în dragoste adevărată, izvorâtă din focul iubirii dumnezeiești, să facem cele după puterea noastră.

 

Poze puteți vedea pe site-ul:

https://www.facebook.com/pg/ManastireaRaduVodaOficial/photos/?tab=album&album_id=558277481284771