Moartea trupului nu aduce cu sine și moartea sufletului

Biserica Ortodoxă s-a aflat astăzi în Duminica a XX-a după Rusalii, fiind rânduită a se citi la Sfânta Liturghie, pericopa evanghelică care relatează minunea învierii fiului văduvei din Nain. În cuvântul de învățătură rostit de Părintele Arhimandrit Policarp Chițulescu au fost subliniate două aspecte esențiale care se desprind din evanghelia duminicii: cel dintâi este faptul că prin minunea săvârșită de Mântuitorul se arată că Iisus este Dumnezeu adevărat, Stăpân asupra vieții și a morții, iar cel de-al doilea este că moartea trupului nu aduce cu sine și moartea sufletului.

Când Mântuitorul vede pe văduva din Nain cuprinsă de omeneasca dramă a pierderii unicului fiu, I se face milă și caută cu dragoste și iubire părintească asupra celei aflate în această grea încercare. Hristos, Izvorul vieții, se întâlnește cu Convoiul cel întristat ce duce la groapă pe fiul mort al unei văduvei, Dătătorul de viață întâlnește trupul cel mort și nesimțitor, Viața lumii întâlnește trupul cel ce zace fără mărire și fără de cinste, Iubirea milostivă a lui Hristos se revarsă asupra mamei înviind pe fiul acesteia. Iisus își arată astfel milostivirea și iubirea Lui față de oameni, cât și puterea pe care o are ca Dumnezeu, fiind Stăpân asupra celor vii și asupra celor morți.

Prin minunea săvârșită, Mântuitorul Iisus Hristos ne încredințează că sufletul omului este nemuritor. El o îndeamnă pe văduvă să nu mai plângă, să nu mai fie întristată, să nu-i mai fie frică de moarte, pentru că moartea este doar o trecere, către viața cea veșnică. Hristos Dumnezeu a venit în lume ca să risipească dintre oameni frica de moarte, arătând că cel ce crede în El „chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11; 25), Iisus alungă această frică pentru ca să o înlocuiască cu o altă frică mai înaltă, frica de păcat, frica de faptele cele rele care ne îndepărtează de Izvorul Vieții, făcându-ne robi patimilor și bucuriilor trecătoare. Această frică suntem chemați să o cultivăm în conștiințele noastre, fiind încredințați că frica de moarte a trupului, îl face pe om să se agațe de cele pământești, „să își trăiască viața”, pe când frica de păcat îl face pe creștin să își concentreze toate forțele spre a se lupta cu păcatul și a săvârși virtuțile cele aducătoare de viață veșnică.