”Matei 9^27-35 În vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se țineau după El, strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David!²⁷ Iar după ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!²⁸ Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră fie vouă!²⁹ Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie.³⁰ Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot ținutul acela.³¹ Și, plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon.³² Şi, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel.³³ Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.³⁴ Şi Iisus străbătea toate cetățile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.³⁵

• Domnul Iisus Hristos se afla în Capernaum care era cetatea Sa, locul Său de reședință și orașul unde poposea deseori, mai ales în casa apostolului Petru.
• În această cetate Mântuitorul a făcut nenumărate minuni, vindecări și tămăduiri, așa după cum am auzit în duminicile anterioare. Cu toate că au văzut atât de multe minuni, mulți din cetate Îl contestau și, fiind orbi sufletește, nu se puteau bucura de minunile care aveau loc.

• Evanghelia de astăzi ne învață câteva lucruri importante: În primul rând, înțelegem faptul că, atunci când cerem ceva cu stăruință, Dumnezeu ne oferă ceea ce cerem, la fel cum a făcut și cu cei doi orbi.
• Orbii Îl recunosc pe Mântuitorul drept fiu al lui David, deci văd în persoana Sa pe Fiul lui Dumnezeu.
• Rugăciunile tuturor, atât ale noastre cât și cele ale aproapelui, atunci când sunt făcute cu stăruință, sunt ascultate de Dumnezeu și împlinite. Credința cu care ne rugăm trebuie să fie puternică și trebuie să fie întotdeauna însoțită de faptele cele bune.
• Trăim într-o lume care are foarte multă suferință, în ciuda tuturor descoperirilor științifice și ale cuceririlor din medicină. Toată această dezvoltare științifică ne face să credem că putem să rezolvăm toate aici pe pământ, apelând la oameni și uitând de ajutorul Lui Dumnezeu. Însă,doar credința în Dumnezeu este izvorul oricărei vindecări indiferent de natura sufletască sau trupească a bolii.
• Dacă neglijăm credința și o împingem între ultimele noastre priorități, ea nu poate să aducă roadă.
• Evanghelia de astăzi ne mai învață și faptul că Mântuitorul Isus Hristos a venit să restaureze omul pierdut și întreaga creație.
• După ce îi vindecă pe cei doi orbi, Mântuitorul se apleacă și asupra suferinței unui demonizat, care fiind ținut de cel rău, nu putea comunica cu cei din jurul lui.
• Cu toții avem nevoie de vindecarea Lui Dumnezeu, fie că suntem bolnavi trupește, precum orbii, fie că suntem bolnavi sufletește, precum mutul din Evanghelia de azi.
• Iubirea Mântuitorului a fost și este modelul spre care ar trebui să privească toți, începând cu apostolii și sfârșind cu noi, cei care trăim în acest secol.
• Credința noastră trebuie să fie puternică, precum o stâncă, ca atunci când vin valurile și se lovesc în ea, să nu poată fi clintită sau mișcată. Dacă credința noastră va fi precum o pietricică, atunci valurile și curenții mării o vor trage în adâncuri.
• Să ne rugăm stăruitor Mântuitorului Iisus Hristos ca să ne trimită credința cea puternică, însoțită de fapt de cele bune, astfel încât Domnul să răspundă și rugăciunii noastre.

Mai multe fotografii puteți vedea accesând următorul LINK.