”Matei 14:²² Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. ²³ Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo. ²⁴ Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. ²⁵ Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. ²⁶ Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. ²⁷ Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! ²⁸ Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. ²⁹ El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. ³⁰ Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! ³¹ Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? ³² Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. ³³ Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. ³⁴ Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.

• Evangheliile duminicilor au rolul de a ne reaminti de minunile pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a săvârșit, de cele mai multe ori cu oameni bolnavi, fie sufletește, fie trupește, oameni marginalizați, scoși în afara societății și care nu mai reprezentau un niciun interes pentru aceasta. Mântuitorul Își îndreaptă privirea și milostivirea în special către unii ca aceștia.
• Evanghelia zilei de astăzi ne relatează despre un altfel de minune, despre potolirea unei furtuni, moment care se petrece la puțin timp după ce Domnul Iisus Hristos a săturat cu pâine și pește mai bine de cinci mii de bărbați afară de femei și copii. 
• Minunea despre care ne vorbește evanghelia de astăzi se petrece pe Marea Galileei (sau, după cum mai este cunoscută: Lacul Ghenizaretului sau Marea Tiberiadei), care nu este de fapt altceva decât unul dintre cel mai mari lacuri din Țara Sfântă. 
• Acest lac este o adevărată mană cerească pentru locuitorii Israelului, fiind o importantă sursă de apă potabilă într-un loc unde plouă foarte rar, dar și o veritabilă sursă de hrană pentru satele pescărești aflate de-a lungul lui. Totuși, deși este un lac de cele mai multe ori liniștit, cunoaște și perioade cu furtuni puternice, furtuni care au înghițit numeroase corăbii și au curmat numeroase vieți omenești.
• Evanghelia relatează faptul că apostolii, nu la mult timp după ce s-au despărțit de Mântuitorul Hristos, în timp ce traversau Marea Galileei, au fost prinși într-o furtună foarte puternică, furtună care le punea viața în pericol.
• Din Evanghelia acestei duminici avem foarte multe lucruri de învățat. În primul rând învățăm faptul că viața noastră este asemenea unei mări: uneori liniștită, alteori tulbure, punându-ne  viața în pericol.
• Mai învățăm faptul că barca învăluită de apele cele tulburi este Sfânta Biserică, iar Mântuitorul, deși de multe ori avem impresia că nu este în corabie, Se află întotdeauna aproape de ea, gata să intervină pentru salvarea celor care se află în pericol.
• Evanghelia de astăzi ni-L descoperă pe Domnul Iisus Hristos drept Dumnezeul Cel adevărat, Cel care poate să poruncească stihiilor mării să se oprească.
• Petru, apostolul Domnului, atâta timp cât are credință puternică, face și el asemenea Mântuitorului și reușește să meargă deasupra apelor, dar când se lasă influențat de cele din afară și-și îndreaptă privirea către valurile amenințătoare, începe să se scufunde. Cu toate acestea, își reamintește să fugă la ajutorul Învățătorului, Cel care îi salvează viața din apele cele învolburate.
• Atâta timp cât omul are puterea de a privi către Dumnezeu și de a-I cere ajutorul, Domnul Iisus Hristos găsește momentul prielnic pentru a-i salva viața. Fără ajutorul lui Dumnezeu, viața noastră, familia noastră, casa noastră devin o marea învolburată, care nu face altceva decât să ne scufunde în adâncurile păcatului.
• Viața fiecărui om este asemenea unei corăbii care, indiferent cât de mare sau mică ar fi, lasă în spatele ei urme destul de firave, urme care dispar imediat după ce barca a trecut peste val, îndreptându-se către liman.
• Învățăm din Evanghelia de astăzi că singura noastră nădejde trebuie să fie Dumnezeu, iar puterea ne vine crezând cu tărie în poruncile Lui și nădăjduind, fără să ne îndoim, în faptul că doar El ne poate salva din valurile necredinței. Și chiar dacă credința noastră nu este una puternică, ci este asemenea cea a apostolului Petru, totuși să nu ne îndoim de puterea lui Dumnezeu, Cel care ne poate face să mergem pe deasupra ispitelor, iar atunci când ne cufundam în ele, ne poate scoate din ele.

Mai multe fotografii puteți vedea accesând următorul LINK.