Iar acestea s-au scris ca să credeţi că lisus este Hristos

Ioan20 În ziua cea dintâi a săptămânii, fiind seară şi uşile fiind încuiate, acolo unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă!19 Şi, zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul.20 Atunci Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.21 Şi, spunând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt!22 Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi.23 Însă Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit lisus.24 Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.25 Şi, după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma era împreună cu ei. Şi a venit lisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijlocul lor şi a zis: Pace vouă!26 Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele, şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios!27 A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!28 lisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!29 lisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte multe minuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta.30 Iar acestea s-au scris ca să credeţi că lisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, viaţă să aveţi în numele Lui.31

  • Învierea lui Iisus Hristos - Dumnezeu Omul este cel mai mare eveniment care a avut loc în istoria umanității. Niciodată omenirea nu a avut atâta ură de Dumnezeu ca în momentul răstignirii Mântuitorului, iar Dumnezeu nu a arătat o mai mare iubire ca atunci când Iisus Hristos a înviat.
  • Prin înviere Domnului, firea omenească a devenit nemuritoare.
  • Nemurirea ia locul morții, devenind a doua noastră natură.
  • Ucenicii care au fugit departe și s-au ascuns, atunci când Mântuitorul a murit, se întorc la El după înviere. Fiecare apariție a Sa după înviere a avut un scop foarte precis. Domnul Iisus nu s-a arătat tuturor, ci doar celor pregătiți duhovnicește să înțeleagă. Aceasta a fost făcută tot din iubire de oameni, pentru a nu-i forța pe oameni să creadă în El, întrucât Dumnezeu ne lasă liberi în alegerea de a-L urma.
  • Dumnezeu se descoperă, și după înălțarea Sa, tuturor celor care își îndumnezeiesc viața.
  • Una dintre aparițiile Mântuitorului, după învierea Sa, a avut loc în fața ucenicilor, atunci când Toma nu era cu ei. Apostolul s-a învrednicit să Îl vadă în următoarea duminică, când Iisus Hristos îl cheamă să îl încredințeze de învierea Sa. Astfel, după ce neputința îndoielii i-a fost alungată, Toma a devenit teolog și mărturisitor, zicând: Domnul meu și Dumnezeul meu.
  • Trebuie să înțelegem că Toma nu a fost necredincios, în sensul ateismului, ci că acesta nu era pregătit să primească credința prin vedere. Descoperirea lui Dumnezeu se face, așadar, în funcție de starea spirituală a oamenilor, nu în mod spectaculos.
  • Apostolii au crezut pe deplin după învierea din morți a Mântuitorului, iar noi nu avem motiv de îndoială, întrucât Cincizecimea s-a produs deja în viața noastră, prin botez, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste noi.
  • Credința este o luptă împotriva păcatelor și a patimilor, cu speranța nemuririi, prin unirea cu Iisus Hristos. A crede în Dumnezeu înseamnă a păzi poruncile Lui, nu cu jumătate de măsură, ci fără compromisuri.
  • Hristos a dat apostolilor misiunea de a ierta păcatele, de a boteza pe cei care credeau în El și de a săvârși Sfintele Taine pentru sfințirea oamenilor. Adevăratul creștin nu își poate afirma credința în Dumnezeu și totodată să fie neîncrezător în Biserica Sa, sau în preoții pe care El i-a trimis să propovăduiască Cuvântul Său, să lege și să dezlege păcatele oamenilor și să săvârșească Sfânta Euharistie.
  • Tot astfel, cei care amestecă mierea cu otrava, adică credința în Dumnezeu cu diverse manevre de vindecare prin vrăjitorii, sau energii demonice, se otrăvesc și ajung la rătăcire și la moartea sufletească.
  • Cei care caută împărtășirea doar de Paște și de Crăciun nu vor primi ajutor, întrucât dragostea de Dumnezeu trebuie să te țină aproape de El, permanent și nu doar de câteva ori pe an.
  • Postul și rugăciunea sunt mijloace care trebuie să ne schimbe, să ne ajute să dobândim iubirea de aproape și de Dumnezeu. Acestea sunt doar mijloace și nu calea către Dumnezeu, astfel că ele trebuie însoțite de iubire, de atenție și sprijin față de cei din jurul nostru.
  • Astfel, credința în Dumnezeu este răstignirea păcatelor proprii, deschiderea către iubire și asumarea schimbării complete a vieții noastre, în drumul către nemurire. Învierea cea dintâi are loc, aici și acum, prin curățirea noastră sufletească prin biruirea morții din viața nostră, cu puterea lui Hristos.
  • Învierea Lui Hristos ne-a eliberat de absurdul unei vieți care se termina cu moartea. Astfel, după Înviere, viața omului continuă în veșnicie.
  • Prin Înviere, Apostolii descurajați și deznădăjduiți au devenit curajoși în propovăduirea Evangheliei, în suferințe, torturi și moarte martirică.
  • Așadar, doar credința în Înviere ne poate oferi sensul de a face efortul de a ne schimba viața.

            Mai multe fotografii puteți vedea accesând următorul link.