Duceți-vă şi vă arătați preoților.

În această duminică, am ascultat o Evanghelie, pe care ne-o amintim adeseori, chiar dacă se citește doar o dată în an, care ne vorbește despre vindecarea celor zece leproși, oameni ce sufereau de o boală cumplită, fără speranță de vindecare. Aceștia, care erau și iudei și samarineni, uniți prin boală, au ieșit în întâmpinarea Mântuitorului, aproape de granița dintre Galileea și Samaria, unde se află în prezent o biserică construită în peștera în care ei locuiseră.

Leproșii nu aveau voie să se atingă de oameni ci erau obligați să strige de departe, atunci când vedeau pe cineva apropiindu-se, ”necurat”, pentru ca nu cumva sa provoace infectarea celorlalți.

În astfel de condiții groaznice de suferință, leproșii au strigat stăruitori și plin de credință, către Mântuitorul, rugându-l să își reverse mila Sa către ei. La apelul lor, Acesta le-a spus doar să se arate preoților iar, pe acest drum al lor, s-au vindecat toți.

Cu toate că toți zece au primit vindecarea de boala cumplită a leprei, doar unul s-a întors către Mântuitorul să Îi mulțumească pentru binefacerea primită. De aceea, doar acestuia i-a spus Iisus Hristos ”Scoală-te și du-te, credința ta te-a mântuit”, cuvânt plin de semnificație, pentru toi cei care își doresc moștenirea vieții veșnice.

Pornind de la Evanghelie, putem vorbi de recunoștința rară primită de Mântuitor în toată activitatea Sa, recunoștință la fel de rară și în zilele noastre pentru binele ce ni se face de Dumnezeu ori de către oameni.

Dintre acești zece leproși, doar unul din alt neam decât Mântuitorul, samarinean,   a găsit de cuviință să se întoarcă și să mulțumească pentru vindecarea primită. Părinții Bisericii spun ”Binefacerea și recunoștința nu s-au întâlnit niciodată în această viață”, ceea ce trebuie să atragă atenția în viața fiecăruia, întrucât foarte rar găsim timp pentru a ne arăta recunoștința.

Nerecunoștința celor nouă leproși este prezentă în lume, astfel încât uneori niciunul din zece nu își aduc minte de Dumnezeu ori să mulțumească pentru ajutorul primit sau chiar să ajute la rândul lor.

Evanghelia de astăzi trebuie să ne atragă atenția dacă suntem sau nu recunoscători, dacă după ce am primit iertare de lepra păcatelor și a neputințelor noastre, am revenit să mulțumim lui Dumnezeu sau continuăm să rămânem în aceeași stare ca și înainte de mărturisire, ori dacă am considerat că merităm tot ceea ce am primit.

Chiar dacă nu suntem vrednici să Îi mulțumim lui Dumnezeu, la sfârșitul fiecărei zile, trebuie să ne rugăm să ne trimită mila Sa cea dumnezeiască. Prietenia cu Dumnezeu este adevărata bucurie pe care o poate avea un om în timpul acestui drum trecător prin viață. De aceea, întocmai ca smeritul samarinean din Evanghelia de astăzi, trebuie să ne arătăm mereu recunoștința către Dumnezeu și să fim atenți la binefacerile primite, întrucât tot ceea ce avem este prin mila și purtarea de grijă a Domnului.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.