Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez...

În duminica a V-a după Paști, la Mănăstirea Radu Vodă, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Episcop Timotei Prahoveanul, care a liturghisit alături de soborul mănăstirii. În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a explicat învățăturile care se desprind din evanghelia Sfântului Ioan, care ne relatează discuția pe care Mântuitorul Iisus Hristos a avut-o cu femeia Samarineancă.

Țara Sfântă era împărțită, pe vremea  Mântuitorului, în trei mari provincii: cea mai nordică era Galileea cu capitala la Nazaret - locul nașterii Pruncului, la sud se întindea Iudeea cu capitala la Ierusalim, iar la mijloc, între cele două provincii, era Samaria cu capitala în cetatea Samariei. Provincia Samariei era disprețuită și ocolită de către evrei, în drumul lor către Ierusalim, deoarece samarinenii se amestecaseră cu popoarele păgâne, pierzând credința dreaptă în Dumnezeu. Astfel, relațiile dintre vecini erau foarte încordate, iudeii preferând să ocolească ținutul Samariei, iar când erau siliți de împrejurări să treacă pe acolo, făceau acest lucru în cea mai mare grabă.

În aceste zone, temperaturile din cursul zilei ajung frecvent la 50◦C. Într-o astfel de zi toridă, Fiul lui Dumnezeu găsește un loc tihnit, în ținutul Samariei, lângă fântâna pe care o săpase chiar Patriarhul Iacov. La această fântână sosește o femeie, căreia Domnul Iisus îi cere: dă-Mi să beau. Femeia este nedumerită, văzând că un iudeu vorbește cu ea și mai ales că îi cere ceva.

Domnul are o discuție cu femeia samarineancă, revelându-se pentru prima dată drept Dumnezeu Adevărat. El îi vorbește despre universalitatea credinței, despre Harul lui Dumnezeu care se va pogorî peste toți credincioșii care I se închină Tatălui în duh şi în adevăr, despre locul de închinare a credincioșilor. Mântuitorul îi promite femeii că îi va da apa cea vie, adică credința cea dreaptă în Dumnezeu, care ne satură și ne bucură sufletul și care adapă atât poporul evreu, cât și neamurile străine.

Din cuvintele Sale, femeia samarineancă își dă seama că Cel care stă în fața ei nu este un simplu om, ci este chiar Mesia care se cheamă Hristos. Domnul îi descoperă femeii adâncul sufletului ei, lucru pe care numai Dumnezeu îl poate cunoaște. Tradiția ne spune că numele femeii samarinence este Fotini, care se tâlcuiește Lumină. Ea a propovăduit cuvântul Domnului până la marginea lumii, iar la finalul vieții a primit și cununa muceniciei.

Fântâna Patriarhului Iacov mai izvorăște și azi, după mai bine de patru mii de ani, apa din care și-a potolit setea Însuși Fiul lui Dumnezeu. Provincia Samariei este și în zilele noastre un loc dificil, care naște martiri pentru credința cea dreaptă. Acum aproape 50 de ani, un preot, pe numele său Filumen, care slujea la biserica ridicată lângă fântâna lui Iacov, a primit cununa muceniciei de la cei care nu împărtășesc credința în Domnul Hristos.

Evanghelia acestei duminici ne reamintește faptul că Domnul Iisus Hristos a venit ca sa adape setea neamului omenesc după credință, Duh Sfânt și adevăr. Biserica Sa este locul unde fiecare credincios se întâlnește cu El și primește apa cea vie, adică Harul Duhului Sfânt.

În această zi, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Dragomir Ionuț – Ștefănel, pe seama Parohiei Sfântul Dumitru – Colentina, Protopopiatul Sector II Capitală