Din Egipt am chemat pe Fiul Meu

Ultima duminică din anul mântuirii 2017 poartă denumirea de Duminica după Nașterea Domnului, iar pericopa evanghelică de la Matei ne relatează întâmplările care s-au petrecut cu Domnul Iisus Hristos și cu familia Sa, de la Nașterea Acestuia și până la întoarcerea Pruncului în țara Sa natală.

Evanghelia poate fi împărțită în trei părți distincte. Prima parte a Evangheliei ne arată plecarea magilor, cu scopul de a se închina Pruncului și de a-I aduce darurile pe care I le-au pregătit: aur, tămâie şi smirnă. Așa cum era firesc, magii trec mai întâi pe la regele Irod, iar acesta cu viclenie le cere acestora ca după ce se închină Pruncului, să îl anunțe și pe el, pentru a merge si el să se închine lui Iisus. De fapt, adevăratul gând al tiranului rege era acela de a omorî Pruncul de Împărat, așa după cum făcuse cu toate rudele sale, care puteau fi pretendente la tronul și la funcția sa, cunoscut fiind faptul istoric că și-a ucis proprii lui copii. După ce s-au închinat Mântuitorului, magii au primit de la înger înștiințare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, [ci] pe altă cale s-au dus în țara lor. Atunci când omul se închină cu sinceritate Domnului și Îi aduce daruri din munca sa, atunci întotdeauna se întoarce la casa sa, pe altă cale, adică pe calea credinței, îndreptat, luminat, evitând totodată reîntâlnirea cu cel rău și nesincer. Întâlnirea noastră cu Iisus Hristos trebuie să ne schimbe în profunzime și să ne facă să ne întoarcem schimbați la casele noastre, oferindu-ne o viață nouă.

Tot în prima parte a Evangheliei ni se prezintă și cerința imperativă a Îngerului, care îi cere lui Iosif: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Este cunoscut faptul că, atunci când s-a născut Domnul Iisus, Egiptul era sub stăpânire romană, iar Irod nu deținea nicio putere asupra acestei regiuni. Îngerul folosește timpul prezent, simbolizând faptul că acest episod din viața Pruncului, este trăit, prin Duhul Sfânt, de fiecare creștin în parte, și nu reprezintă o simplă comemorare sau aducere aminte a unei întâmplări trecute. Creștinii, la fiecare praznic, se împărtășesc cu Trupul și Sângele Mântuitorului, participând, astfel, împreună cu Hristos la Nașterea, Botezul, Răstignirea, Învierea Sa etc.

Nu întâmplător, Îngerul Domnului îi cere lui Iosif să fugă cu Pruncul și familia Sa în Egipt. Vechiul Testament este plin de prorociri în acest sens. Osea prorocește faptul că din Egipt am chemat pe fiul Meu. Iosif, care prin frumusețea și blândețea sa, îl prefigurează pe Iisus, este vândut de frații săi în Egipt, unde, mai târziu, prin poziția pe care o deține în administrația statului, reușește să-și salveze toată familia de la foame, dar și toată țara Egiptului.

Cercetătorii și teologii care au analizat timpul de la plecarea și până la sosirea Domnului, au descoperit faptul că, cel mai probabil, Hristos s-a întors din Egipt pe la vârsta de 4-5 ani, și numai după ce tiranul Irod și-a găsit tragicul sfârșit. 

A doua parte a evangheliei zugrăvește nebunia lui Irod, omorârea pruncilor și durerea părinților care și-au pierdut copiii. Întrucât magii nu s-au mai întors la Irod să îi dea de veste, și fiindcă el nu a reușit să afle nimic despre Pruncul de Împărat, trimițând a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Astfel, acest om lipsit de sentimente și fără suflet, a dat poruncă să fie omorâți 14000 de prunci nevinovați, pentru ca el să-și găsească odihnă și să nu se mai simtă amenințat de un viitor pretendent la domnie. Este bine cunoscută vorba care spunea că era mai bine să fii porcul lui Irod, decât fiul lui.

Suferința pricinuită de moartea pruncilor a fost de asemenea prorocită de către Ieremia care zice: Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela își plânge copiii şi nu voiește să fie mângâiată pentru că nu sunt

A treia parte a Evangheliei de astăzi ne prezintă întoarcerea Lui Iisus, a Fecioarei Maria și a lui Iosif, în pământul lui Israel. Iosif pleacă cu Pruncul în Egipt, la porunca Îngerului și se întoarce în țara sa natală, tot la înștiințarea Îngerului. Se stabilesc la Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proroci, că Nazarinean Se va chema, dar și pentru că la iudei, nazireii erau cei care se făgăduiau lui Dumnezeu și care slujeau Lui, întocmai ca și monahii din zilele noastre.

Evanghelia de astăzi ne îndeamnă să urmăm calea binelui pe care au urmat-o magii și să evităm calea răului pe care a mers, spre a lui pieire, tiranul Irod.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.