De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.

În perioada care urmează Învierii Domnului Iisus Hristos, Biserica a rânduit să se citească evangheliile care ni-L descoperă pe Fiul Lui Dumnezeu ca fiind dătător al vieții. Evanghelia duminicii de astăzi ne aduce în fața ochilor minunea pe care Hristos o săvârșește la scăldătoarea Vitezda, acolo unde un om pătimea de mai bine de treizeci și opt de ani.

În cetatea Ierusalimului era o scăldătoare a oilor unde se strângeau mulţimi mari de oameni care sufereau de diverse boli, aşteptând un înger al Domnului să vină şi să tulbure apa, pentru că cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut. Aşadar, doar primul care intra în această apă se făcea sănătos.

La această scăldătoare își aștepta vindecarea, de mai bine de treizeci și opt de ani, și un om paralitic sau slăbănog. Domnul pentru el vine la scăldătoare, cu el intră în dialog și pe el îl vindecă, nu înainte de a-l întreba: Voieşti să te faci sănătos? Mântuitorul nu îi adresează această întrebare, ca Unul care nu știa răspunsul, ci pentru a-l determina pe slăbănog să mărturisească, cu gura sa, amarul de multă vreme, de când se afla în acea suferință, precum și faptul că nu avea pe nimeni care să îl aline, sau să îl sprijine în durerea sa.

Vedem de câtă răbdare și stăruință dă dovadă acest om bolnav, care nu se descurajează văzând că cei din jurul lui primesc vindecare, în timp ce el nu o poate primi, fiind paralitic și neavând pe cineva care să îl ajute. Slăbănogul era un om între oameni, însă oamenii nu au fost umani cu el. Nimeni nu s-a gândit la faptul că acel paralitic a petrecut o viață de om pe malul acelei scăldători, așteptând pe cineva să îi sară în ajutor. Dar tocmai răbdarea, lipsa de cârtire și nădejdea fac ca acestui paralitic să îi sară în ajutor, nu un om de rând, ci chiar Fiul Omului. Astfel, vedem cum cel care își asumă cu credință crucea sau canonul său este cercetat și vindecat de Însuși Dumnezeu.

Paraliticul își dovedește credința și prin faptul că atunci când Hristos îi poruncește: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă, nu pune la îndoială Cuvântul Domnului, nu se plânge și nici nu se scuză că a uitat să pășească, neumblând de atâția ani, ci îndată (omul s-a făcut sănătos) şi-a luat patul şi umbla.

După această vindecare miraculoasă, în loc să se bucure sau să slăvească pe Dumnezeu, iudeii încep să Îl acuze pe Hristos de faptul că și-a permis să vindece un om bolnav într-o zi de sâmbătă. Acești oameni nu dau dovadă de un minim simțământ de umanitate față de cel care pătimea de atâția ani și nici nu se pot bucura de minunea petrecută cu el, într-o zi de sărbătoare.

Primul drum al omului dezlegat de neputința lui este la templu. El fuge la Dumnezeu pentru a-I mulțumi de minunea pe care a săvârșit-o cu el. Aici, în schimb, găsește același peisaj la care a fost martor treizeci și opt de ani: acela al unor oameni paralizați sufletește, lipsiți de capacitatea de a vedea duhovnicește, cu minți prea întunecate pentru a putea vedea minunile Lui Dumnezeu.

În templu, vedem că acest paralitic s-a tămăduit nu numai trupește, ci și sufletește. Boala slăbănogului provenea de la păcatele sale. Domnul îi spune: iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.

Evanghelia de astăzi ne învață faptul că omul nu trebuie să se descurajeze atunci când se află în boală, având conștiința că numai Dumnezeu este Cel care stă lângă bolnav, Cel care îl cercetează și Cel care îl vindecă sufletește și trupește.

Scăldătoarea de la Vitezda este prefigurarea botezului creștinesc. Dacă apa de la scăldătoare putea vindeca doar primul om care intra în ea, apa cristelniței vindecă pe toți credincioșii care primesc întreita afundare în numele Sfintei Treimi.

Să fim cu băgare de seamă la darurile pe care Dumnezeu ni le oferă. Să ne ferim de păcate, pentru că o viață trăită în plăceri pătimașe ne îmbolnăvește atât trupul cât și sufletul.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.