Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc!

Matei6 Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;14 iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.15 Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.16 Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,17 ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.18 Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură,19 ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură.20 Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră21

  • Duminica de astăzi este ultimul popas, pregătitor pentru Sfântul și Marele Post care ne va conduce spre luminata zi a Învierii.
  • În Evanghelia de astăzi Mântuitorul ne pune înainte tema rugăciunii, a postului și a milosteniei, întrucât doar prin acestea putem fi în legătură cu Dumnezeu și să ne putem atingem scopul: acela al mîntuirii sufletului.
  • Iisus Hristos ne cheamă la iertare. Scopul venirii Sale pe pământ este iertarea omului de păcate, împăcarea lui cu Dumnezeu și mântuirea. În rugăciunea Tatăl Nostru vedem cum iertarea noastră depinde de iertarea pe care noi o acordăm semenilor noștri.
  • Judecata este a Lui Dumnezeu și nu a noastră. Mereu greșim față de Dumnezeu prin cuvinte, fapte și gânduri dar El ne dă iertare de toate acestea atunci când avem pocăință. Dar și noi trebuie să acordăm iertare, să iubim și să trăim în unitate.
  • Postul este prima poruncă pe care Dumnezeu a dat-o propropărinților noștri, Adam și Eva, atunci când i-a așezat în Grădina Edenului și le-a zis să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Dar aceștia nu au ascultat, au mâncat și au murit. Mai departe, Dumnezeu a rânduit postul, ca singurul care poate să ne înfrîneze pornirile pătimașe. De asemenea, Însuși Hristos, înainte de a propovădui Evanghelia, a postit 40 de zile.
  • Fariseii respectau cuvintele scripturii, dar ei nu posteau pentru a se împăca cu Dumnezeu, ci pentru propria lor mândrie ca să fie apreciați de oameni. De aceea, îndemnul Mântuitorul este să nu postim ca fariseii, ci să rămânem fideli credinței. Faptele fără de credință sunt moarte așa cum ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul.
  • Dacă postul e redus la dietă, fără credință, fără milostenie, va fi fără folos pentru suflet. Postul are o singură direcție – întâlnirea cu Dumnezeu și sfințirea sufletelor și trupurilor noastre.
  • În timpul postului, trebuie să avem o atitudine de bucurie, întrucât postim spre viață, iar nu spre moarte.
  • Toate actele de credință se fac pentru noi și pentru semeni, dar în raport cu Dumnezeu, întrucât El este milostiv, iubitor și iertător. Trebuie să devenim virtuoși pentru a ne asemăna cu Dumnezeu ca fii ai Lui.
  • Mântuitorul ne atrage atenția asupra dorinței de a strânge și de a avea mai mult decât ne trebuie, neglijându-ne sufletul. Toate patimile care devin comorile noastre ne opresc în actul credinței, slujindu-le lor și nu Lui Dumnezeu.
  • Comoara noastră trebuie să ne fie credința cea dreaptă pentru a fi aproape de Dumnezeu.
  • Mântuirea este darul Lui Dumnezeu și nu o răsplată pentru faptele noastre, dar trebuie să avem dovada credinței după modelul Domnului nostru Iisus Hristos.