”Matei 17^14-23  În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind¹⁴ înaintea Lui şi zicându-I: Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.¹⁵ Şi l-am adus la ucenicii Tăi, însă ei n-au putut să-l vindece.¹⁶ Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l aici la Mine!¹⁷ Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.¹⁸ Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?¹⁹ Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.²⁰ Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.²¹ Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor²² şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia.²³

• Evanghelia de azi ne relatează o minune pe care Mântuitorul o săvârșește cu un tânăr stăpânit de un duh surd și mut și pe care îl eliberează de influența demonului.
•  Acesta fusese adus la ucenicii Mântuitorului dar aceștia nu au reușit să îl vindece.
• Mântuitorul îi ceartă pe iudei pentru că așteptau mereu semne minunate, deși nu credeau în cuvintele Lui.
• La întrebarea ucenicilor: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Mântuitorul le spune: Pentru puțina voastră credință! Așadar neputința lor era legată de lipsa credinței, pentru că nu erau desăvârșiți. După cincizecime vom vedea cum și apostolii vor face minuni asemenea Mântuitorului.
• Mântuitorul ne atrage atenția că sunt multe duhuri necurate care caută să-l distrugă pe om. Dar acest lucru se întâmplă numai cu îngăduirea omului.
• Atunci când dorim ca răul să stea departe, trebuie să fim în continuă stare de înfrănare, priveghere și rugăciune. Dacă omul are în inimă rugăciune, nu poate fi stăpânit de cel rău.
• Înfrânarea este, de fapt, un exercițiu al libertății noastre de a face bine, prin care să ne înfrumusețăm inima cu virtuțile care ne fac asemenea cu Dumnezeu.
• Din Evanghelia de azi înțelegem cât de importantă este rugăciunea părinților pentru copii, și nu numai, ci și rugăciunea unora pentru alții. Aceasta este o datorie sfântă și este expresia adevărată a iubirii noastre.
• Rugăciunea ne ține conștiința limpede și trează.
• Din Evanghelia de azi, înțelegem că și lumea de azi e surdă pentru că nu aude cuvântul Domnului și este mută pentru că nu îl vestește pe Dumnezeu. Dimpotrivă, este rușine să vorbești despre învățătura Mântuitorului. Nu trebuie să ne lăsăm amăgiți, ci să păstrăm permanent legătura cu Dumnezeu.
• Dacă rupem legătura cu Dumnezeu, pierim, pentru că omul fără Dumnezeu nu are nicio putere. Prin jertfa Mântuitorului noi toți am devenit fii ai Celui Preaînalt. Deci puterea noastră provine din jertfa Sa.
• Biserica este un spital în care noi venim să ne tratăm de durerile sufletești, Doctorul nostru fiind Iisus Hristos.
• Chiar dacă suntem păcătoși, trebuie să cerem iertare. Să ne ajute Dumnezeu să fim atenți la faptele vieții noastre și să nu uităm că doar starea de credință, de post și de priveghere permanentă ne poate menține calea cea dreaptă.

Mai multe fotografii puteți vedea accesând următorul LINK.