Această duminică, numită a tuturor sfinților, este așezată după duminica pogorârii Duhului Sfânt, pentru a înțelege că pogorârea s-a înfăptuit pentru zidirea Bisericii și pentru sfințirea omului. Sfinții sunt aceia care, prin credință dreaptă, cu lucrarea Duhului Sfânt, s-au unit cu Dumnezeu.

Sfințenia este scopul vieții creștine. Încă din Vechiul Testament, Dumnezeu spune prin profet: Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt. Deci, dacă Creatorul este Sfânt și creatura Sa trebuie să fie sfântă. Tot astfel, Mântuitorul dă acest îndemn: Fiți dar desăvârșiți precum Tatăl Vostru cel Ceresc Desăvârșit este.

Așadar, chemarea la sfințenie nu este o recomandare, așa cum este viața feciorelnică, omul împlinindu-se doar atunci când atinge culmea sfințeniei. Noi primim această chemare de la botez, atunci când primim harul și darurile Duhul Sfânt, precum și puterea și călăuzirea lui Hristos prin împărtășirea cu Sfintele Sale Taine.

Prin venirea lui Hristos, prin desăvârșirea pe care a dat-o El vieții umane, s-a deschis drumul nemuririi, pe care nu îl putem păși decât alături de El. Dacă noi rămânem în păcat și în patimă suntem muritori, suntem despărțiți de Dumnezeu, pentru că nu ne putem adăpa din izvorul vieții veșnice care este Hristos.

Sfinții și-au predat viața și sufletul lor, întreaga lor gândire, voință și putere lui Dumnezeu, toate acestea fiind îndumnezeite prin harul Duhului Sfânt și prin credința în Iisus Hristos. Sfinții sunt realități la care noi nu privim numai cu admirație, ci ca la exemple plecate din rândul nostru și urcate în Împărăția Lui Dumnezeu, printr-o viață de asceză. Aceștia și-au luat crucea și L-au urmat pe Hristos. Numai aceia care fac astfel, cei care își răstignesc patimile și poftele și omoară duhul lumesc în sine, se pot umple de iubirea și sfințenia lui Hristos. Sfinți au învins astfel păcatul din sufletul lor, făcându-I loc lui Hristos să viețuiască în ei.

Cea mai minunată lucrare a Sfinților este aceea de a învia sufletele moarte. O întâlnire cu un sfânt, fie în viață, fie cinstit prin intermediul sfintelor sale moaște devine pentru mulți un început, o schimbare a modului de gândire, o renașterea.

Sfințenia înseamnă iubire pentru Dumnezeu și pentru oameni. Rostul Bisericii luptătoare este acela de a ne vindeca sufletește, pentru a descoperi iubirea lui Dumnezeu, în lume. Mântuitorul spune în Evanghelia de azi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor mărturisi-voi și Eu pentru El înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Deci El ne cere direct să fim martorii Lui în lume, deci să fim purtători de Hristos. Duhul Sfânt locuiește în cei iubitori, rugători, milostivi, pentru că a fi sfânt înseamnă să trăiești ca Hristos.

Noi avem în sinea noastră chemarea spre sfințenie, o sete și o neliniște care ne urmărește întreaga viață. Din nefericire încercăm că acoperim această dorință prin lucruri pământești, trăind în patimi și plăceri, greșind prin alegerea făcută. Nevoia de Dumnezeu se stinge doar prin rugăciune, pentru că numai în Dumnezeu ne găsim liniștea, echilibrul și împlinirea noastră ca oameni.  

Viețile Sfinților trebuie să fie cercetate cât mai des pentru a primii curajul și puterea pentru a le urma faptele.

Postul Sfinților Apostoli care începe de mâine ne invită la mai multă atenție asupra sufletului, cuvintelor și faptelor noastre, precum și la sporirea în rugăciune pentru noi și pentru ceilalți.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google +  a evenimentului.