Copilă, scoală-te!

Evanghelia care s-a citit astăzi ne relatează nu una, ci două minuni mari pe care Mântuitorul le săvârșește în fața unei mulțimi impresionante de oameni. Prima minune este vindecarea trupească a unei femei, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată, iar a doua minune este învierea din morți a unei fetițe, ca de doisprezece ani, care era pe moarte. Ambele minuni ne arată faptul că Mântuitorul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și că are puterea atât asupra trupului, cât și a sufletului.

Aceste episoade se petrec pe lîngă orașul Capernaum, oraș foarte des vizitat de către Domnul Iisus. Și chiar dacă Mântuitorul a făcut nenumărate minuni în acest oraș, totuși locuitorii lui erau foarte reticenți în ceea ce privește persoana Sa.

Pe acest fond, se apropie de Mântuitorul un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Acest om vine la Hristos, într-un moment de disperare și îi cere să îi vindece fetița bolnavă, vindecare care se transformă într-o înviere din morți, întrucât fata murise între timp.

Pe drum spre casa lui Iair, Domnul vindecă o femeie care suferea de scurgere de sânge de doisprezece ani. Ea se apropie de Hristos, își face loc prin mulțimea care-L înconjura, și cu credință se atinge de Mântuitorul, primind pe loc vindecare.  

Mântuitorul Iisus Hristos o vădește mulțimii, în primul rând pentru a le  întări acestora credința că El este Dumnezeu adevărat, care cunoaște gândurile cele ascunse ale sufletului omului, dar și Cel care poate să ofere tămăduire celor care se apropie de El cu credință. Vedem cum în aceea mulțime de oameni, mulți sunt cei care se ating de Hristos, însă doar femeia care se atinge cu smerenie și credință, pleacă la casa ei sănătoasă.

Imediat după vindecarea acestei femei, cineva îi vestește lui Iair că: a murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. Minunea care tocmai se desfășurase în ochii mai marelui sinagogii era menită să îi întărească și lui credința în Domnul Hristos, cel care stăpânește ca un Dumnezeu peste trup și peste suflet.

Ca și în timpurile noastre, și necredincioșii adunați la căpătâiul copilei îl iau în derâdere pe Domnul, când Acesta le spune Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Şi râdeau de El, ştiind că a murit. Dar tocmai acest râs al lor întărește veridicitatea învierii și nu lasă niciun loc de interpretare. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!  Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată.

Din nefericire, manipularea omului de către om a continuat peste veacuri, ajungând până în zilele noastre, când prin intermediul televizorului, vedem cum necredincioșii râd și batjocoresc puterea lui Dumnezeu, dar și cum încearcă să ne depărteze de El, la fel cum faceau unii, cu mai marele sinagogii: Nu mai supăra pe Învăţătorul .... Şi râdeau de El, ştiind că a murit.

Din cauza păcatelor și a lipsei de credință ne depărtăm de Dumnezeu și întrucât familia și școala nu mai au puterea de a educa și de a forma caracterul tinerilor noștri, ne lăsăm educați de către mass-media, înghițind cu obediență tot veninul răutății și al păcatului, pe care ni-l servesc sub forma emisiunilor care dezinformează și deteriorează spiritul uman.

Societatea secularizată dorește modernizarea bisericii și schimbarea concepției acesteia, asfel încât să corespundă valorilor ei și nu valorilor lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte Dumnezeu ar trebui să se conformeze ideilor noastre muritoare și nu noi poruncilor Lui veșnice. Lupta societății nu este cu biserica, ci cu capul acesteia - Hristos Domnul.

Toți oamenii își doresc schimbarea și reformarea societății, dar își doresc această schimbare fără Dumnezeu, fără biserică și fără să se schimbe pe sine. Lev Tolstoi spunea: “cu toții vor să schimbe lumea, dar nimeni nu dorește să se schimbe pe sine.

Dumnezeu să ne dea puterea de a-L mărturisii pe El și Sfânta Sa Biserică - păstrătoarea valorilor dumnezeiești și a tradițiilor românești.  “Cine combate biserica și ritualurile ei, zice marele Eminescu, poate fi cosmopolit, socialist sau orice i-o veni lui în minte, dar numai român nu e.