Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?

Cu darul lui Dumnezeu ne găsim în a doua săptămână a Sfântului și Marelui Post, duminică în care evanghelia ne amintește de vindecarea minunată pe care Mântuitorul Iisus Hristos o săvârșește cu slăbănogul din cetatea Capernaum.

Învățătorul se afla cel mai probabil în casa lui Petru, unde propovăduia cuvântul lui Dumnezeu unei mari mulțimi de oameni. În aceste împrejurări, patru oameni, aduc la Mântuitorul un om paralizat, și pentru că nu pot intra în casă de mulțimea oamenilor, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Domnul Iisus Hristos apreciază dragostea și credința celor patru prieteni ai slăbănogului, oferindu-i acestuia sănătatea mult dorită.

Mântuitorul ne învaţă că actul de credință nu trebuie să fie unul superficial, ci unul izvorât din suflet. Atunci Dumnezeu ne ascultă cererea noastră cea bună și ne împlinește dorința.

Domnul Iisus Hristos îl vindecă pe bolnav, iertându-i păcatele, pentru că păcatul era pricina bolii de care suferea slăbănogul. Toate poruncile dumnezeiești ne învață cum să stăm departe de păcat, iar când am căzut în păcat, cum puteam să facem pentru a ne îndrepta și vindeca de influențele sale.

Fariseii fac din această vindecare minunată o pricină de sminteală. Ei se scandalizează când aud că Mântuitorul îi iartă slăbănogului păcatele, pentru că legea veche învăța că păcatele pot fi iertate numai de Dumnezeu, numai la Templu și numai prin punerea mâinilor pe un vițel, care mai apoi era sacrificat. În legea cea nouă, iertarea se face prin jertfa de pe cruce a Fiului lui Dumnezeu și prin bunăvoința fiecărui creștin de a primi și participa la tainele bisericii: botez, spovedanie, maslu etc.

Minunea este să poruncești unui paralitic să se ridice din patul în care zace, iar mușchii săi atrofiați să îl asculte pe loc. Din această minune trebuie să îl recunoaștem pe Cel care poruncește bolnavului, drept Tămăduitorul sufletului și al trupului, Dumnezeu adevărat și Om adevărat.

Să ne asemănăm și noi cu cei care l-au adus pe slăbănog la Dumnezeu. Să ne străduim să facem mai lesnicioasă întâlnirea oamenilor cu Dumnezeu, pentru a li se putea ușura poverile sufletești sau trupești.