Evanghelia pa care am ascultat-o citindu-se astăzi ne învață care este motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Om. Acesta s-a întrupat pentru ca neamul omenesc să primească  cel mai de preț lucru: mântuirea. Din această cauză trebuie să fim cât se poate de conștienți de responsabilitatea vieții de creștini.

Masa la care au fost invitați mulți reprezintă comuniunea dragostei, întrucât la masă sunt invitați și stau, cei mai apropiați și mai intimi dintre cei dragi ai noștrii. Cina, fiind masa de seară, cea cu care se sfârșește o zi din viața omului, reprezintă sfârșitul vieții omului.

Chemarea la cină se adresează tuturor, iar invitația se oferă din timp pentru ca toți cei interesați să își poată face programul și să se pregătească pentru această întâlnire. Ceea ce contrastează cu dragostea stăpânului, este răspunsul unora dintre invitații la cină, care îl refuză pe acesta în ultimul moment, cu toții invocând tot felul de scuze penibile. Cu toții se leapădă de stăpânul lor și preferă să petreacă alături de idolii pe care și i-au făcut în această viață: bogăția, pământul, iubirea lumească pătimașă. Aceștia s-au dovedit lipsiți de înțelepciune, răsturnându-și valorile.

În această viață pe care o ducem pe pământ, trebuie să alegem cu înțelepciune, întrucât alegerile noastre cele pătimașe, ne depărtează de Dumnezeu și ne fac să pierdem comuniunea cu El.

Fiind în Postul Nașterii Mântuitoruli, realizăm importanța întrupării Domnului. El nu ne lasă singuri în drumul nostru spre desăvârșire, ci ne primește cu dragoste la cina Sa de aici de pe pământ, adică la împărtășirea cu Sfântul Trup și Scumpul Său Sânge, părtășie care ne desăvârșește și ne face să fim invitați la masa cea cerească.

Evanghelia ne învață că trebuie să ne străduim să ne ocupăm cu mai multă grijă de sufletele noastre, îndepărtându-ne de lucrurile lipsite de valoare, și care ne ocupă inutil viața.

Mai mult decât atât este faptul că nu trebuie să îl schimbăm, sau să îl înlocuim pe Dumnezeu, cu nimic din ceea ce este pământesc și trecător și că nu trebuie să prețuim mai mult zidirea decât pe Ziditorul.