Care-ţi este numele?

Această duminică prezintă trei semnificații importante prin pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-a Ecumenic din anul 787, parabola semănătorului rostită de Mântuitorul în Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi și pomenirea celei mai populare Sfinte din România, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași.

Sinodul al VII-a Ecumenic este cunoscut mai ales pentru  lupta pe care cei 787 de Sfinți Părinți au purtat-o pentru a apăra sfintele icoane. Atunci s-a dovedit faptul  că icoanele nu sunt idoli întrucât nu reprezintă închipuiri ale unor lucruri sau persoane care nu există, ci reprezintă chipul Lui Dumnezeu făcut Om, fața lui Hristos Întrupat și a sfinților care L-au urmat. Din acest motiv, icoanele reprezintă un ajutor în viața noastră. Ele ne arată modelele pe care trebuie să le urmăm, fiind îndemnuri spre evlavie și sfințenie.

Nu putem fi creștini fără a lua atitudine atunci când credința ne este defăimată, afirmarea credinței și a iubirii lui Hristos, câștigată cu Sângele Lui, fiind o necesitate în viața noastră. Învățătura Mântuitorului nu este omenească, ci reprezintă calea către Dumnezeu, arătată oamenilor. Această învățătură nu se schimbă după bunul nostru plac, fiind singurul drum către Împărăția cerurilor. Așadar, Statul nu poate interveni în credință, nu poate să o modifice. Acest lucru a fost încercat în secolul VIII de către Împăratul Leon al III-a, care a avut inițiativa de a contesta icoanele și de a-i persecuta pe creștinii care le cinsteau. Cu această ocazie, Sfinții Părinți reuniți la Sinodul al VII-a Ecumenic de la Niceea au luat atitudine, lămurind necesitatea icoanelor în viața creștină.

Parabola semănătorului citită astăzi explică cum se poate ajunge la mărturisirea credinței. Semănătorul este Dumnezeu, sămânța este cuvântul Lui, iar pământul în care cade este sufletul omului. În prima situație relatată, sămânța a căzut lângă drum, păsările au ciugulit-o, iar oamenii au călcat-o în picioare. Aici se face referire la oamenii care aud Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu pentru multă vreme întrucât diavolul îl ia din inima lor. Aceasta are loc pentru că oamenii sunt leneși, indiferenți, chiar disprețuitori și pierd cu ușurință cuvântul transmis lor.

A doua situație arătată de Mântuitorul este a semințelor căzute pe piatră, ce au răsărit imediat, dar nu pentru multă vreme. Aceste semințe simbolizează oamenii care primesc cu bucurie cuvântul lui Dumnezeu, dar care nu cred decât până la prima încercare, atunci când se leapădă de El. Aceștia nu cultivă credința și, mai mult, la moment de încercare, suferință, prigoană se revoltă împotriva lui Dumnezeu.

A treia categorie de oameni despre care ne vorbește Mântuitorul sunt cei în inima cărora sămânța nu ajunge să rodească întrucât este căzută între spinii care constituie grijile și plăcerile vieții. Aceștia neglijează legătura cu Dumnezeu și pierd bunătățile cu adevărat importante, înăbușind Cuvântul Lui. Atunci când grija principală nu este Dumnezeu, omul se autodistruge prin dezechilibru și dezorientare.

În cea de-a patra situație, oamenii răspund mulțumitori Cuvântului lui Dumnezeu. Doar aceștia au reușit să rodească rod desăvârșit, puțini fiind cei care pun în practică Evanghelia. Aceștia sunt cei care au inima curățită, sfințindu-și viața, pe care o pun în slujba celorlalți și a lui Dumnezeu.

Aceștia din urmă sunt exemplele pe care trebuie să le urmăm, din categoria cărora face parte și Sfânta Cuvioasă Parascheva, ale cărei moaște se cinstesc la Iași. Aceasta nu a fost atrasă de plăcerile vieții, ci a dorit să Îl slujească pe Dumnezeu. La 200 de ani după trecerea sa la Domnul, trupul ei feciorelnic a fost găsit întreg și preaslăvit de Dumnezeu, fiind așezat spre cinstire în mai multe biserici, până când, în anul 1641, Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol le-a dăruit bine credinciosului voievod Vasile Lupu al Moldovei în semn de prețuire pentru binefacerile făcute locurilor sfinte. Moaștele Sfintei au stat în biserica Sfinții Trei Ierarhi ctitorită de Vasile Lupu până în 1889, când au fost mutate în noua Catedrală Mitropolitană, unde se află și azi spre închinare.

Sfânta este numită mult folositoare și mult milostivă, ajutând pe cei ce se roagă, dându-le tămăduire și alinare. Îi rugăm pe Sfinți să ne ajute ca, prin credința în Mântuitorul, și în inimile noastre Cuvântul să rodească spre mântuire.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.