Bogăția poate fi un mijloc de împlinire a poruncilor dumnezeiești

Biserica Ortodoxă a cinstit astăzi Duminica a XXX-a după Rusalii, în care se face referire în pericopa evanghelică la dregătorul bogat și la dialogul pe care l-a purtat acesta cu Mântuitorul Hristos despre păzirea poruncilor. În cuvântul de învățătură rostit de părintele Arhimandrit Nectarie Șofelea starețul mănăstirii, s-a arătat faptul că bogăția în sine nu este un păcat, felul în care este ea administrată de cel care o deține oferă posibilitatea de a săvârșii păcate sau virtuți.

În Evanghelia ce s-a citit observăm că dregătorul bogat era un om evlavios care respecta Decalogul încă din copilărie, însă Domnul Hristos văzând râvna sa de a ajunge la desăvârșire, îl îndeamnă să vândă tot, adică să se elibereze de robia și jugul banilor, dăruind săracilor și apoi să Îl urmeze. Mântuitorul prin acest sfat urmărește ca să îi aducă libertatea pe care Dumnezeu i-a oferit-o omului dintru început.

Bogățiile creează omului adesea o stare se sevraj, prin care acestea nu mai sunt un mijloc ci devin un scop în viața omului. De acest lucru dorea să îl scape Hristos pe dregător, oferindu-i remediul cel mai eficient, faptele de milostenie făcute săracilor, adică a celor în nevoi cu care și Hristos Dumnezeu se identifică atunci când spune: „Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” (Matei 25; 40). Iar după această lepădare de sine, de dragostea față de avere, care se cuibărește în inimile celor bogați, Hristos îl îndeamnă să vină și să Îl urmeze.

Aceste două sfaturi pe care i le oferă Mântuitorul Hristos tânărului sunt de fapt trepte ale desăvârșirii pe care suntem îndemnați și noi să le împlinim în viața noastră. Astfel suntem chemați să nu ne lipim sufletul de materie, adică de bogăție, ci să o folosim în scopul cel mai plăcut lui Dumnezeu, purtând grijă față de cei săraci, bolnavi și față de cei aflați în suferințe și în necazuri, pentru ca să ne putem învrednicii să Îi urmăm lui Hristos Dumnezeu, adică să ne facem părtași pătimirilor, morții și învierii lui Sale, răbdând ocările, defăimările, batjocura și toate încercările din viața noastră. Să răspundem permanent celor ce ne fac rău cu bine, pentru ca văzând faptele noastre să slăvească pe Dumnezeu și să se îndrepte pe calea care duce la Dumnezeu cel mult milostiv și lesne iertător.