Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.

Evanghelia care s-a citit în această duminică, ne înfățișează un episod care este la fel de real în zilele noastre, ca și în zilele în care Mântuitorul propovăduia pe Pământ. Evanghelia ne pune în fața ochilor viața a doi oameni: unul foarte bogat și care nu ducea lipsă de nimic și altul foarte sărac, pe nume Lazăr.

Mântuitorul Iisus Hristos ne arată ce înseamnă cu adevărat bogăția. Starea lui Lazăr, aceea de neputință, de suferință, de boală, nu este o stare lăsată de Dumnezeu. Totuși paradoxal, cel care este sărac material, nu este și sărac sufletește.

Șocantă nu este sărăcia sau bogăția în care trăiesc cei doi, ci prăpastia care se cască între oameni din această cauză. Cel care este avut este cu totul ignorant la nevoile minime, elementare ale săracului de lângă el.

În lumea occidentală, Biserica Protestantă este foarte implicată în social. Acesta este bineînțeles un lucru bun, dar nu este scopul pentru care Mântuitorul Iisus Hristos a zidit Biserica Sa. Rostul Bisericii este acela de a sfinți și desăvârși omul. Societatea noastră cere și reproșează Bisericii că nu face destule pentru societate, dar Biserica nu poate și nu trebuie să se substituie statului.

Mesajul evangheliei de astăzi este acela că omul, indiferent de starea lui socială, nu trebuie să uite de aproapele său, mai ales când acesta se află în neputință și lipsuri.

Bogăția celui care este avut, îl determină să se izoleze de ceilalți. El ajunge să petreacă și să se desfăteze de tot ceea ce a agonisit pe acest pământ singur și nu poate conștientiza că dincolo de poarta casei sale, există oameni lipsiți și foarte greu încercați. Bogatul petrece fără Dumnezeu pe pământ și ajunge în veșnicie să petreacă tot fără El.

Săracul deși nu avea un nume pe acest pământ, adică nu era o persoană puternică, cunoscută sau influentă, are totuși un nume la Dumnezeu. El se numește Lazăr. Săracul Lazăr îndură cu răbdare toate greutățile prin care trece, fără să se plângă sau fără să cârtească.

Bogatul, căruia evanghelia nu i-a reținut numele, și în moarte este tot lumesc, pentru că el a murit (şi bogatul) şi a fost înmormântat, pe când Lazăr a murit (săracul) şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam.

Chiar și pe lume cealaltă, bogatul este plin de pretenții și are vrea ca Lazar să îl slujească Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.

Bogatul cere pentru familia lui tot lucruri materiale, palpabile. El nu spune să îl trimită pe Lazăr ca să îi învețe pe cei dragi să iubească, să ierte, să fie milostivi, ci dorește că ai lui să nu vină şi ei în acest loc de chin. Deci dorește să îi ferească de iad, dar fără a depune niciun efort în acest sens.

Ascultând de poruncile bisericii și de învățăturile sfinților părinți, vom ajunge și noi să fim trecuți în cartea vieții, dobândind bunătățile cele veșnice de care s-au învrednicit toți cei care au ascultat de Dumnezeu pe acest pământ.