Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi

Astăzi ne găsim în a doua duminică a Triodului, iar Biserica ne pune înaintea inimilor noastre Pilda fiului risipitor. În Evanghelia care s-a citit la sfânta liturghie, îl vedem în rolul principal pe Tatăl, pus în situația de a rezolva drama vieților celor doi fii ai Săi: unul dintre ei risipind darurile primite în independență, pierzându-și apartenența de fiu, iar celălalt risipind în ascultare, dar transformându-se într-un om egoist și neiertător.

Această pildă se împarte în cinci scene: prima scenă este cea de la început și până când fiul cel mic pleacă din casa Tatălui, dorind o libertate în patimi, în păcat, departe de familia sa. Trebuie să luăm aminte că tot astfel păcătuim și noi, când săturați de bine și de dragostea lui Dumnezeu, căutăm libertatea acolo unde este de fapt robie și întuneric. Ceea ce atrage atenția în această scenă, ca în toate celelalte, este dragostea Tatălui care oferă libertatea cerută de fiu cel mic, fără să îl constrângă, chiar știind ca drumul ales de acesta este unul greșit.

A doua scenă este cea a dramei înstrăinării în care fiul cel tânăr își petrece viața departe de casa Tatălui până când își risipește averea, ajungând păstor la turma de porci. În lumea păcatului, fiul și-a risipit toate darurile oferite lui către Tatăl Său.

A treia scenă este cea a întoarcerii acasă a fiului risipitor. Prin suferință, fiul își dă seama de greșeala săvârșită, nu numai față de Tatăl său, ci și față de Dumnezeu și ia hotărârea cea bună, aceea de a se întoarce la casa părintească. Tânărul vine cu gândul smerit de a fi primit în rândul angajaților Tatălui său și nu mai nădăjduiește să fie numit fiu.

A patra scenă este cea în care Tatăl își așteaptă și își primește fiul. Tatăl acestuia nu numai că l-a iertat pe fiul său cel rătăcit, ci s-a bucurat, poruncind: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Tatăl îl primește cu dragoste și nu îl ceartă, pentru că suferințele și chinul prin care a trecut, alegând să stea departe de Tatăl său, îi dăduseră lecția vieții. Părintele îl repune în drepturile de fiu, redându-i demnitatea de nobil. 

Ultima scenă este cea în care apare fiul cel mare și se tulbură de gestul făcut de Tatăl său. Această parte se adresează cărturarilor și fariseilor, împlinitori ai Legii lui Dumnezeu, în mod formal, fără dragoste, ci cu egoism. Faptele credinței trebuie să ne conducă spre dragostea de Dumnezeu și de aproapele.

Mesajul evangheliei este acela că Dumnezeu, care este în chipul Tatălui, ne așteaptă permanent atunci când ne îndepărtăm de El și Își dorește întoarcerea noastră în casa Lui. Noi toți suntem fii risipitori, cheltuind darurile lui Dumnezeu - dragostea Lui și libertatea cea adevărată, iar suferința este a noastră deoarece libertatea pe care o dorim departe de El nu ne aduce satisfacția așteptată. Să revenim cu inima deschisă către Dumnezeu pentru că doar astfel redevenim chip și asemănare cu El și fii ai Săi.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.