Duminica a X-a după Rusalii
Evanghelia după Matei, Capitolul 17
14. | Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi, |
15. | Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. |
16. | Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. |
17. | Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. |
18. | Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. |
19. | Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? |
20. | Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. |
21. | Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. |
22. | Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. |
23. | Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte! |