Sfântul Ierarh Nectarie, păstorul cel bun prin care Biserica se slăvește

 Mănăstirea Radu Vodă și-a sărbătorit astăzi ocrotitorul, pe Sfântul Ierarh Nectarie, marele făcător de minuni și tămăduitor de boli. Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, fiind înconjurați de un ales sobor de preoţi şi diaconi.


În cuvântul de învăţătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre rolul pe care îl are păstorul cel bun în viața creştinilor: "Evanghelia ne arată că Mântuitorul Hristos este Păstorul cel Bun. Iar Păstorul cel Bun îşi pune viaţa Sa pentru oile Sale. Starea de jertfelnicie pentru mântuirea celor încredinţaţi Lui este cea dintâi virtute a Păstorului cel Bun. Acest lucru înseamnă că a fi păstor este echivalentul cu a fi om jertfelnic. A fi păstor înseamnă a nu te mai gândi doar la tine, ci a te gândi la cei pe care Dumnezeu ţi i-a încredinţat ca să îi conduci pe calea mântuirii. Deci, păstorul cel bun îşi împlineşte misiunea sa în uitare de sine, prin grijă totală faţă de alţii. Evanghelia ne arată că demnitatea celor care păstoresc oameni vine din dăruirea de sine jertfelnică. Păstorul cel bun se deosebeşte de cel plătit, de cel care caută doar să câştige material, prin faptul că el nu se uită la câştigul propriu, ci la ceea ce câştigă cei păstoriţi, iar câştigul cel mai mare este mântuirea şi viaţa veşnică.

Păstorul nu este numai preot, păstorul este orice om care are răspunderea unei comunităţi. Părinţii păstoresc într-un fel pe copiii lor prin grija pe care le-o arată, prin hrana spirituală şi materială pe care le-o procură. De asemenea, conducătorii popoarelor sunt numiţi adesea în Scriptură şi în tradiţia veche păstori de popoare, dacă arată această iubire jertfelnică. Cei care în antichitate apărau un popor erau primii în faţa armatei punându-se în starea de jertfă. Deci, această întâietate şi onoare vine din faptul că cei dintâi trebuie să facă mult pentru ceilalţi.

Verbul a păstori luat din viaţa de păstor de oi transferat în Biserică pe plan duhovnicesc înseamnă mai întâi călăuzirea unei comunităţi pe calea mântuirii. Păstorul cunoaşte căile care duc la izvoarele curate şi la păşunea sănătoasă. A păstori înseamnă a hrăni pe credincioşi din lanurile Sfintei Scripturi şi a-i adăpa cu harul sau apa cea vie din Sfintele Taine ale Bisericii.

Păstorul este, în acelaşi timp, şi un doctor de suflete.

O mulţime de oameni sunt bolnavi sufleteşte şi au nevoie de vindecare. Mulţi oameni sunt bolnavi şi trupeşte. În anul omagial al sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor s-a subliniat faptul că Biserica deodată urmăreşte şi vindecarea sufletească şi trupească. Foarte adesea bolile trupului sunt şi urmări ale bolilor sufletului. Altădată boala nu este urmare a păcatului ci este şi o încercare, o verificare a credinţei prin suferinţă. Păstorul este un părinte iertător, dar şi îndreptător. Canonul dat la spovedanie nu este o pedeapsă cum greşit se înţelege uneori, ci este o reţetă de medicină duhovnicească”, a spus Preafericirea sa.

Patriarhul României a vorbit și despre calitățile pe care trebuie să le aibă un păstor de suflete: "Păstorul cel bun este cel care cunoaşte bine Scriptura şi o împărtăşeşte altora, care cunoaşte bine scrierile sfinţilor şi le împărtăşeşte altora şi cel care îndeamnă la pocăinţă şi la împărtăşire cu Hristos, după ce prin pocăinţă credincioşii au arătat că păstrează credinţa şi au primit iertarea păcatelor. Pe lângă aceste lucrări esenţiale ale păstorului, rugăciunea pentru cei păstoriţi este o lucrare foarte necesară şi în acelaşi timp benefică pentru comunitate. Preotul nu se mai poate gândi doar la sine, ci trebuie să se gândească la întreaga comunitate încredinţată lui. Cu cât cineva ascultă mărturisirea păcatelor penitenţilor cu atât trebuie să-i pomenească mai mult în rugăciune. Preotul păstor de suflete şi duhovnic nu este un simplu dezlegător de păcate, ci este un părinte care ridică pe cel căzut, tămăduieşte pe cel rănit şi hrăneşte şi adapă pe cel flămând şi însetat de Cuvântul lui Dumnezeu. La rândul lor credincioşii trebuie să poarte în rugăciunile lor pe părintele duhovnicesc care îi păstoreşte. Prin aceasta vedem că atât păstorul, cât şi păstoriţii, prin această rugăciune reciprocă, se află în iubirea Preasfintei Treimi şi numai în această iubire a Preasfintei Treimi este posibilă o creştere duhovnicească adevărată".

Preafericitul Părinte Patriarh a vorbit şi despre viaţa Sfântului Nectarie, care a vindecat lumea prin răbdarea, smerenia şi blândeţea lui, fiind unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai vremurilor apropiate de noi. "Prin prezenţa sa modestă la mănăstire, lucrând în grădină, împlinind lucrări obişnuite, şi în acelaşi timp prin rugăciune şi sfătuirea credincioşilor ne arată că era un om smerit, înţelept şi, mai ales, milostiv. Avea milă de popor. Această compasiune sau iubire milostivă şi smerită este lucrarea iubirii milostive a Preasfintei Treimi prin sfinţii săi".

De asemenea, Preafericitul Părinte Daniel a arătat că evlavia pe care poporul român o are la Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina este foarte mare și astfel Sfântul "a devenit un prieten nu numai al poporului ortodox grec, ci şi al altor popoare şi îndeosebi, aşa cum spunea Înaltpreasfinţitul Efrem de Ydra, Spetses şi Eghina, un Sfânt iubit foarte mult de poporul român care are o evlavie deosebită faţă de Sfântul Nectarie pentru că simt puterea rugăciunilor lor şi simt pace, bucurie şi o încurajare deosebită".

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit în dar Mănăstirii Radu Vodă mai multe cărţi pentru biblioteca Mănăstirii, precum şi iconiţe cu chipul Sfântului Nectarie din Eghina pentru credincioşii prezenţi. Părintele Stareț Nectarie a oferit din partea obştii Mănăstirii Radu Vodă,  Preafericirii Sale o icoană cu chipul Mântuitorului Iisus Hristos.