’’LUCA¹⁷  

În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi, care au stat departe¹² şi care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!¹³ Şi, văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit.¹⁴ Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu.¹⁵ Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Iar acela era samarinean.¹⁶ Şi răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Ridică-te şi du-te! Credinţa ta te-a mântuit!¹⁷

• Evanghelia de astăzi este foarte actuală și plină de învățăminte. Ea ne vorbește despre ultimul drum al Mântuitorului Iisus Hristos către cetatea Ierusalimului, prin Samaria. Pe acest drum, la granița dintre Galileea și Samaria, El a fost întâmpinat de zece bărbați bolnavi de lepră.
• Leproșii trăiau izolat, în afara cetăților, departe de familiile lor și erau obligați să strige Necurat atunci când un om trecea pe drumul ce se afla în aproprierea locului în care stăteau.
• Cei zece leproși L-au recunoscut pe Mântuitorul și au strigat către El, punându-și nădejdea că vor primi vindecare de la Acesta. Ei au fost trimiși să se arate preoților, așa după cum cerea legea, și în timpul ce aceștia mergeau către preoți, s-au curățat de boala lor. Dar dintre cei vindecați, doar unul singur s-a întors către Mântuitorul Hristos, iar acesta era de alt neam.
• Așadar, Evanghelia de azi ne vorbește despre recunoștința pe care o datorăm cu toții față de Dumnezeu și față de oameni.
• Cea mai înaltă formă de recunoștință este Liturghia, atunci când Îi mulțumim lui Dumnezeu. Cântarea de la Epicleză ne arată care sunt treptele recunoștinței: Pe Tine te lăudăm, pe Tine te binecuvântăm, Țe Îți mulțumim Doamne și ne rugăm Ție Dumnezeului nostru.
• Lipsa de recunoștință ne privează de binecuvântarea lui Dumnezeu.
• Dumnezeu așteaptă de la noi o fărâmă de recunoștință, pentru darurile pe care le primim zilnic de la El.
• De asemenea, dacă am rămas datori cuiva să Îl rugăm pe Dumnezeu să răsplătească ceea ce noi nu am putut oferi.
• Din nefericire, mulți suntem restanțieri în ceea ce privește virtutea recunoștinței și trebui să învățăm să facem din aceasta o prioritate în viața noastră, pentru că doar astfel vom înmulți darurile lui Dumnezeu asupra noastră.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google+ a evenimentului

și pe cea de Facebook a Mănăstirii.