”Luca 7^11-16 În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi mulţime mare.¹¹ Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, iar mulţime mare din cetate era cu ea.¹² Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!¹³ Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te!¹⁴ Iar cel ce fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale.¹⁵ Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.¹⁶

• Evanghelia de azi ne prezintă o minune săvârșită de Mântuitorul în apropierea orașului Nain, la aproximativ 30 km de cetatea Capernaum, cunoscută ca cetatea Lui Iisus, unde acesta poposea adesea, predica și făcea multe minuni.
• În Nain tocmai avea loc înmormântarea singurului fiu al unei văduve din cetate. Tradiția veche evreiască impune ca cei morți să fie îngropați în afara cetăților de locuit, pentru că cei morți erau considerați spurcați. De aceea, convoiul se îndrepta spre ieșirea din cetate.
• Mântuitorului I se face milă de văduvă, Îi spune să nu mai plângă și fără ca cineva să Îi ceară ajutorul, merge la sicriu și se atinge de el, deși tradiția evreiască considera că cel care se atinge de sicriu sau de mort este spurcat și era obligat să urmeze ritualuri de curățire.
• El îi spune să nu mai plângă, întrucât odată ce El a venit, plânsul nu mai are rost, pentru El este Viața. Mântuitorul se adresează celui mort și Îi spune Tinere, ție îți zic, scoală-te! și tânărul, ca trezit dintr-un somn, s-a ridicat și a început să vorbească. Așadar, cei de față au trecut de la întristare, la bucurie și la slăvirea Lui Hristos.
• Prezența Mântuitorului a schimbat totul, întrucât poporul L-a cunoscut pe Iisus. Astfel, moartea nu mai e la fel, după întâlnirea cu Mântuitorul, întrucât dincolo de moarte este Împărăția Lui Dumnezeu.
• Odată cu venirea Mântuitorului, plânsul nu mai este însoțit de deznădăjduire, pentru că sfârșitul vieții nu este mormântul.
• Dumnezeu a rânduit moartea pentru a pune capăt păcatului originar, spre vindecarea aroganței omului de a se așeza în locul Lui Dumnezeu și de a nu mai asculta de El.
• Dacă Domnul Iisus este cu noi, lacrimile nu înseamnă disperare, întristare și deznădejde ci sunt lacrimi creștine întrucât trăim nădejdea că sufletul continuă să meargă pe calea Mântuitorului, pe calea învierii. Dincolo de acest prag se află Împărăția Lui Dumnezeu.
• După venirea Mântuitorului, adormiții nu mai sunt scoși în afara cetății, ci sunt înmormântați în apropierea Casei Domnului, sunt pomeniți la liturghie și ei ne veghează de dincolo. Prezența Lui a schimbat lacrimile de durere în lacrimi de bucurie.
• Evanghelia de azi este un mesaj de nădejde și ne îndeamnă să credem, să fim solidari cu cei care trec prin suferință întrucât Hristos a înviat și toți trebuie să Îl urmăm în calea spre Împărăția veșnică.

Mai multe fotografii puteți vedea accesând următorul LINK.